Perla – de John Steinbeck

Duminică, cineva mi-a recomandat o carte. Luni am cumparat-o, marți am început-o, miercuri am terminat-o. Perla. Mi-e proaspată și strălucitoare în memorie.

E o carte pe cât de scurtă și ușor de citit, pe atât de încărcată de înțelesuri. E una dintre acele cărți pe care le citești în mers, pe stradă, pentru că simți că ar fi păcat să oprești povestea.

E o carte despre oameni, așa cum sunt ei, despre lucrurile care îi înalță dar mai ales despre cele care îi distrug. E și o carte despre muzică, o altfel de muzică.

„Daca această poveste este o parabolaă, atunci poate că fiecare îi va afla un tâlc și își va citi în ea propria viață.“

(John Steinbeck)

Am adunat mai jos niște citate pe care le-am remarcat în timpul lecturii și care nu reprezintă niciun ‘spoiler’. Nu știu daca vor face reclamă cățtii și vor convinge că merită citita, dar mie îmi vor aminti, în timp, ceea ce nu trebuie sa uit.

„Se stie doar că oamenii sunt veșnic nemulțumiți și că, după ce obțin un lucru, își doresc altul. Și asta e socotit un cusur, când de fapt e vorba despre unul dintre cele mai mari daruri ale umanității, care au ridicat-o deasupra animalelor, care se mulțumesc cu ce au.”

„El spusese: „sunt bărbat”, și asta putea să însemne o mulțime de lucruri. Însemna că e pe jumătate nebun, pe jumătate zeu. Însemna că își va măsura forțele cu un munte și va înfrunta marea. Juana, în sufletul ei de femeie, știa că muntele va rămâne neclintit, în timp ce bărbatul va fi zdrobit, că marea se va dezlănțui în timp ce bărbatul se va îneca. Și totusi, tocmai asta îl făcea bărbat, pe jumătate nebun și pe jumătate zeu, iar Juana avea nevoie de un bărbat; n-ar fi putut să trăiască fără unul. Chiar dacă ea însăși era uimită de aceste deosebiri dintre bărbat și femeie, le știa bine, le accepta și avea nevoie de ele.”

Eu o recomand cu drag, ca pe o lecție de supraviețuire pe care o știm cu toții dar pe care e bine să ne-o reamintim din când în când.

E prima carte a lui Steinbeck pe care o citesc și clar nu va fi ultima.