Zece recomandări de cărți scrise de femei

Cândva pe la finele anului trecut mi-am propus să citesc preponderent cărți scrise de femei. Trăiam cu impresia că cele mai faine lecturi ale mele de până atunci aparțineau unor scriitori de sex masculin, ba chiar, dacă m-ar fi întrebat cineva,  nu eram în stare să fac o recomandare de autoare de carte.

Un an și ceva mai tarziu, vin nu cu una ci cu zece astfel de recomandări.

Da, există cărți bune scrise de femei, ba chiar foarte multe! E-adevărat, în ceea ce numim literatură clasică predomină scriitorii de gen masculin, dar literatura modernă pare să aducă un echilibru din acest punct de vedere.

Așadar, să începem, în ordine aleatorie:

1. Ziua în care la celălat capăt al iubirii n-a mai fost nimeni – Ioana Chicet-Macoveiciuc 

Despre iubiri toxice și despre importanța unui final

Încep cu această recomandare pentru că e o carte autohtonă.

Această a treia carte a Ioanei lasă în urmă subiectele din sfera parentingului și încearcă să exploreze luptele interioare care au loc în sufletul unei femei. Acea femeie care, deși ajunge să aibă ceea ce numesc alții o viață împlinită, tânjește încă după o iubire din trecut.

Povestea romanului e scrisă cu curaj și poate fi vazută ca o invitație la sinceritate adresată fiecăreia dintre noi. Oare câte femei își doresc, în taină, o altfel de viață, sau măcar se întreabă „cum ar fi fost dacă?”

2. Culoarea purpurie (The Color Purple) – Alice Walker

Despre femei pe care viața le face să se ascundă într-o carapace, și despre ce descoperă când îndrăznesc să iasă de acolo

E cea mai recentă carte citită și, cu siguranță, una dintre cele mai originale lecturi din ultimii ani. E povestea – deloc fericită – a două surori de culoare ce trăiesc în sudul Statelor Unite, Celie și Nettie. Ambele sunt agresate sexual de tatăl lor vitreg, încă din copilărie, iar momentul în care reușesc să plece de acasă și să înceapă o altfel de viață reprezintă, pentru fiecare dintrele ele, începutul unui lung drum al evoluției.

Eu am citit ediția în engleză și, cel puțin la început, am înaintat destul de greu. Cartea e un fel de jurnal al lui Celie, iar Celie se exprimă într-un dialect specific oamenilor de culoare, și-n plus nici nu a avut norocul de a merge foarte mult la școală. De aici și lectura greoaie, care mi-a amintit puțin de Flori pentru Algernon. Mă aștept ca traducerea în română să facă lucrurile oarecum mai simple.

Înapoi la femei – ei bine, Culoarea Purpurie mi se pare a fi un omagiu incredibil adus femeilor. Alice Walker descrie procesul de transformare al lui Celie dintr-o victimă a abuzurilor domestice într-o femeie independentă. Un proces care n-ar fi avut loc dacă n-ar fi existat alte femei puternice care să o sprijine și care să îi servească drept model și inspirație.

Dar ar fi nedrept sa reduc romanul doar la atât, pentru că subiectul e mult mai complex. Pe lângă emanciparea femeii, Alice Walker aduce în prim plan și relațiile între persoane de același sex, și metamorfoza unor convingeri religioase, dar și amănunte istorice interesante legate de Anglia și de coloniile sale africane.

Per total, cartea asta a fost o mare surpiză și un mare câștig.

3. Dragă viață – Alice Munro

Despre contexte din trecut care modelează acțiunile din prezent

Alice Munro are un stil diferit de tot ceea ce am citit eu până acum. Cred că e genul de carte pe care ori o iubești, ori o urăști. E o colecție de proză scurtă însumând 15 povestiri în care predomină mai mult analiza psihologică și mai puțin acțiunea.

Mie mi s-a părut genială. Felul în care Alice Munro reușește să creioneze trecutul personajelor și gândurile lor, astfel încât să explice sau să justifice niște evenimente uneori banale, mi se pare o calitate extrem de rară.

Nu se întâmplă prea multe în cartea asta, poate de asta nici nu e pe gustul multora. Cred că e nevoie de răbdare, deși stilul autoarei mi se pare extrem de fluid și de lizibil.

Dintre povești, cel mai tare m-a atins Cariera de pietriș. M-a urmarit povestea asta vreo trei zile și trei nopți, asemeni unui film de groază. Închideam ochii și vedeam secvențe din povestire. Dacă nici asta nu-i o carte bună… atunci nu știu care e.

4. Cel care mă așteaptă – Parinoush Saniee

Despre femei ale căror vise nu se îndeplinesc niciodată

Book of Fate, tradusă la noi ca „Cel ce mă așteaptă” (n-am idee de ce, sincer titlul românesc mi se pare complet neinspirat) spune povestea unei femei din lumea musulmană care, deși e forțată să se supună tradițiilor abuzive și discriminatorii ale familiei și societății în care trăiește, luptă cu înverșunare pentru a fi un alt fel de femeie și pentru a găsi un sens în suferințele ei.

Cartea vorbește despre iubire, nedreptate, ambiție și determinare, despre putere si sacrificiu, despre familie si maternitate. Despre lucrurile care dau sens vieții,  despre cum poate fi găsit acest sens chiar și în cele mai grele situații, dar și despre cât de ușor poate fi pierdut.

Impresia profundă cu care am rămas în urma acestei lecturi se îndreaptă spre mamele pe care societatea și percepția generală uită sa le mai privească drept femei. Mame care își fac din copiii lor un sens absolut al vieții, si despre golul imens care rămâne atunci când copiii cresc si uită cât datorează părinților.

Bonus: Parinoush Sanie a mai scris o carte foarte bună, Tatăl celuilalt copil. Doar că nu are femei în prim plan, așa că nu se încadrează în subiectul zilei 🙂

5. Înainte să te cunosc – Jojo Moyes

Despre femei care aduc zâmbetul în viața altora și despre decizii care nu trebuie judecate

Din nou, am citit cartea în limba engleză și zău că eu aș fi interpretat altfel titlul „Me before you„. Dar nu ne punem cu traducătorii. Am devorat-o în două zile, într-un weekend petrecut în Londra. Afară ploua, iar eu citeam într-o berarie, sub o lumină difuză. Cam atât de catchy e cartea.

Asta se întâmpla cu vreo 5 ani în urmă, mult înainte să apară și filmul. Pentru cine l-a văzut: filmul e simpatic, dar nu păstrează decât acțiunea. Cartea, în schimb, are mult mai mult de atât: are emoție, are consistență, are zbucium interior. Mi s-a părut scrisă cu mare sensibilitate, dar și cu umor.

Subiectul nu e deloc unul ușor. E despre un dependent de adrenalină care, în urma unui accident, rămâne blocat într-un scaun cu rotile. E depre lupta lui interioară de a decide dacă merită sau nu să continue să traiască … așa.

6. Jumătate de soare galben – Chimamanda Ngozi Adichie

Despre războaie care n-ar fi trebuit să fie purtate și despre oameni care au ales sa tacă

„Jumătate de soare galben” e o carte frumoasă și tulburătoare, ușor de citit, plină de informații istorice, cu o poveste puternică și cu concluzii de reținut și de aplicat in viață.

Am simțit poveștile din carte ca fiind puternic feministe și centrate pe femei de succes. Multe personaje feminine, atât principale cât și secundare, se remarcă printr-o putere psihică extraordinară, prin flexibilitate si adaptabilitate. Războiul e greu pentru toata lumea și lasă urme adânci în sufletul tuturor, dar unele personaje reușesc cumva să rămână întregi. E o poveste despre tărie. Și ce e mai frumos e că personajele astea remarcabile nu sunt în esență perfecte, sunt oameni normali, cu complexe, slăbiciuni și temeri, care calcă strâmb și o iau și-n direcții gresite, dar care în situații limită reușesc să găsească o putere interioară care să facă diferența. Nu doar pentru ei, ci și pentru alții.

Iar Chimamanda Ngozi Adichie scrie frumos și inteligent. Am pe listă, pentru anul viitor, încă două cărți de-ale ei: Ammericanah și Hibiscus Purpuriu.

7. Un pom crește în Brooklyn – Betty Smith

Despre rolul educației în evoluția generațiilor

Dacă m-ar întreba cineva care e subiectul romanului, mi-ar fi greu să pun punctul pe „i”. Nu e o carte despre terorism, despre război, despre iubire, despre sărăcie. Nu are un scenariu în crescendo sau vreun punct culminant. E pur și simplu o poveste despre viață, așa cum e ea. Sinceră, uneori banală, uneori crudă, rareori generoasă. Simplă și credibilă.

Romanul lui Betty Smith e o altă poveste despre evoluție și emancipare. Francie, protagonista poveștii, e o adolescentă îndragostită de cărți și de școală, deși trăiește într-o sărăcie cruntă. Lupta ei pentru a obține un alt statut social e susținută de mama și de bunica sa, două femei puternice care au revelația de a înțelege că singura posibilitate ca noua generație să aibă parte de o viață mai bună e prin educație.

8. Lapte negru – Elif Shafak

Despre frământări interioase și despre incompatibilitatea unor meserii cu viața de familie

Multe dintre cărțile scrise de femei par să aibă în centrul lor maternitatea, sau cel puțin să descrie o relație mamă-copil. Romanul lui Elif Shafak e cumva atipic, căci are drept personaj o femeie care nu și-a dorit niciodată un copil, ba chiar avea toate argumentele pentru care un copil i-ar periclita cariera. Inevitabilul se intamplă, iar eroinei nu-i e deloc ușor. Lapte negru dărâmă stereotipurile potrivit cărora o viitoare mamă jubilează mereu de bucurie; cartea se concentrează asupra unor adevăruri dureroase, dar reale: venirea pe lume a unui copil e însoțită de schimbări importante, de frici, de depresie, de nesiguranță.

În final, Lapte negru e o carte simpatică, optimistă și totodată o sursă de inspirație pentru viitoare lecturi. Eu zic că e un must-read mai ales pentru femeile care ezită să devina mame, pentru a înțelege că temerile și îndoielile lor sunt absolut normale… dar că toate grijile și problemele trec, rămânând doar bucuria de a avea un copil.

9. Jurnalul Annei Frank – Anne Frank

Despre calitatea rară a unor oameni de a alege să vadă doar partea plină a paharului

Acest jurnal îi aparține unei adolescente și a fost scris în timpul cât ea și familia ei de evrei au stat ascunși într-o anexă a unei case, pentru a nu fi deportați într-un lagăr de concentrare în timpul celui de-al doilea război mondial.

Scrierile Annei sunt un carusel de emoții, normale dacă stăm să ne gândim cum ar fi să fim brusc închiși într-o casă, mai ales la o varstă așa de fragedă. Sunt impresionante efortul pe care îl depune pentru a-și păstra optimismul, energia pe care o investește în a învăța lucruri noi, și speranța că acest coșmar prin care trece se va termina într-o bună zi.

Jurnalul Annei e, cu siguranță, o pagină de istorie care merită citită.

10. Mintea absorbantă – Maria Montessori

Despre o viziune asupra educației menită să schimbe lumea într-un loc mai bun

Am ezitat puțin pentru această a zecea poziție în topul recomandărilor, pentru că Maria Montessori e asociată cu parentingul și cu educația alternativă.

Dar mie cartea ei mi s-a părut un tratat foarte bine argumentat despre ce trebuie urmărit în educația unui popor, pentru a-i asigura o evolutie în timp. Adică fix viziunea de dezvoltare durabilă care ne lipsește nouă, românilor.

Cred că e o carte care merită citită, nu doar din postura de părinți, ci pentru cultura generală și pentru o vizune mai largă asupra lumii. Maria Montessori a fost, cu siguranță, o personalitate marcantă a timpurilor ei.

---

Fiecare dintre cărțile de mai sus te îmbogățește cu ceva: poate cu mai mult curaj, poate cu o noua perspectivă, poate cu o informație necunoscută despre trecut sau, din contră, cu o idee ingenioasă pentru viitor.

Orice carte citită e un câștig, dar o carte care reușeste să te și inspire e cu adevarat o comoară.

Și cred că e pacat să descoperi mici comori dar sa le ții doar pentru tine. Așa a apărut  această listă 🙂 E cadoul meu pentru toate femeile care poposesc pe-aici, în căutarea unor recomandări de lectură.