Medicamente pentru copii … fără E-uri. Se poate?

De ceva vreme, încerc să mă educ în a citi etichetele a ceea ce cumpăr și de a lua decizii și pe baza numărului de E-uri specificate pe ambalaj.

Problema e că mă așteptam să găsesc E-uri în multe produse, dar zău că nu mă așteptam să le găsesc și în medicamente. Cu atât mai putin în medicamentele destinate copiilor.

Iarna asta am aruncat din casă vreo 3-4 siropuri de tuse. Tardiv aș spune, pentru că deja le folosisem parțial, dar măcar știu ce să nu mai cumpăr pe viitor.

În ordinea numerelor de pe tricou (sau mai bine a E-urilor de pe ambalaj), medicamentele expulzate din sertar au fost:

Eurespal

Sirop de tuse prescris de medicii pediatri. Prospectul spune că e potrivit începând cu 2 ani.

Conține așa: E 110, E 218, E 216.

E 110, cunoscut in articolele internaționale ca Sunset Yellow, este adăugat în medicamente doar pentru a da culoare siropului. E cunoscut ca potențial alergen, e asociat în unele studii cu creșterea hiperactivității la copii, s-a dovedit faptul că crește incidența tumorilor în cadrul testelor efectuate pe animale.

NU este recomandat copiilor și este INTERZIS în Norvegia și Finlanda (Sursa aici)

Aparent s-a recomandat retragerea lui din mai multe țări europene (am găsit acest articol din 2008) dar după cum ne arată prospectul, fără succes.

E 218, aditivul p-hidroxibenzoat de metil, un conservant care poate duce la apariția unor alergii, în special dermatite. Interzis in Franta si Australia (Sursa aici) . Cică ar fi și la noi nerecomandat copiilor mici, si asociat cu ADHD-ul (Sursa aici)

E 216 e tot un conservant asociat cu reacții alergice. Ca și vărul lui de mai sus, e interzis in Franta si Australia (Sursa aici)

Ketof

Tot un sirop recomandat de pediatri pentru episoadele de tuse, deși conform prospectului acesta e destinat de fapt crizelor astmatice.

N-am poză cu E-urile specificate pe ambalaj, dar se regăsesc in prospectul online: E 216, E 218. Le-am trecut deja in revista in cazul Eurespal-ului.

Herbion

Unul dintre cunoscutele siropuri de tuse „pe bază de plante” dă și el cu bata-n balta. Pe cutie, citim cu bucurie că avem de-a face cu E420.

E 420 – cunoscut si sub numele de sorbitol (nume cu care îl vedem mult mai des pe etichete) nu e la fel de nociv ca rudele sale de mai sus, dar e asociat cu tulburări abdominale. E adăugat in siropuri pe post de îndulcitor.

Mai multe detalii despre E 420 – aici. Eu incerc să nu reproduc toate efectele negative fataliste, ci doar să trag un semnal de alarmă.

Rhinathiol

Conține deja cunoscutul E218, precum si E124.

E 124 – este un colorant folosit pentru a da o atractivă culoare rosie siropurilor pentru copii. Cui ii pasa că aditivul pare a provoca hiperactivitate copiilor, pare a agrava astmul și este considerat a fi cancerigen în mai multe țări? Interzis in Norvegia si Statele Unite (sursa aici)

Bonus: Panadol Baby

Zic bonus pentru că n-are legătură cu tusea, dar îl avem și pe el prin casă cu siguranță.

Conține, conform prospectului, E122.

E122 – e tot un colorant care înroșește siropurile, tot pe bază de petrol. Pare sa câștige detașat in topul E-urilor interzise în alte țări dar pe care le-am găsit în medicamentele din sertarul propriu, fiind deja banat in Japonia, Norvegia, Suedia si Statele Unite, Canada (Sursa aici) Responsabil si el pentru alergii, ca sa nu mai zic că articolul de aici afirmă că de peste 50 de ani E122 e asociat cu cancere ale vezicii urinare.

….

Și lista poate continua.

În mod evident, e greu să adoptăm o atitudine extremă și să nu mai folosim niciun fel de medicamente. Au rolul lor, sunt momente în care chiar e nevoie de ele. Dar putem să le alegem în cunoștință de cauză sau să căutăm alternative. Putem să cerem medicului să ne recomande un medicament cu aceleași substanțe active, dar mai puțin comercial, fără atâtea E-uri.

Am încercat asta cu ultima ocazie. Doctorița deja se pregătea să treacă un Eurespal pe rețetă, când sotul i-a precizat că am vrea ceva FĂRĂ E-uri, dacă se poate. A ezitat un pic, apoi a dat din cap aprobator, ne-a ținut un mic discurs despre calitatea medicamentelor din țara noastră (pe care nu-l redau aici, că e deprimant), apoi ne-a prescris Tussodep. Nu-i fac reclamă, doar îl dau ca exemplu. Habar n-am dacă e mai eficient sau mai puțin eficient decât opțiunile de mai sus, n-am benchmark-uri de comparație, dar a trecut tusea și cu el. E drept, nu e roșu, nici galben-amurg, si nici n-are gust bun. Olivia l-a băut menționând de fiecare dată: „nu-mi place, dar îl beau, că mă face bine” 🙂

Dovadă că uneori se pot găsi alternative.

Primul pas e să incepem să citim etichetele.