Despre o vacanță inedită la Băile Herculane

Da, iată că am făcut-o și pe-asta!

Alții se duc în vacanță în city-break-uri romantice sau în țări exotice, eu am fost într-un sejur complet neașteptat la Băile Herculane.

Și partea cea mai neașteptată e că mi-a plăcut foarte, dar foarte mult zona.

Există această prejudecată conform căreia Băile Herculane sunt un fel de refugiu al celor de vârsta a treia, care ajung acolo pentru tratamente reumatice recomandate de medicul de familie, prejudecată pe care recunosc că am avut-o și eu. Dar îmi doream de mult să ajung în zona Munților Semenic și am considerat că stațiunea Băile Herculane e o locație optimă de cazare astfel încât să îmi permită excursii de o zi către principalele puncte de atracție din zonă. Supriza mare a fost însă faptul că stațiunea în sine e o comoară și un loc foarte plăcut pentru relaxare.

Cazare & masă

O să încep cu câteva cuvinte despre hotelul pe care l-am testat noi. (Disclaimer: Nu e reclamă, Superblog-ul s-a terminat 🙂 , e doar din categoria informații potențial utile). Am stat la Afrodita Resort & Spa, singurul hotel de 4 stele din stațiune, renovat complet destul de recent, prin 2013. Cei de la CND Turism, care s-au ocupat de rezervare, ne recomandaseră să alegem Hotel Diana aflat la 2 pași, pentru că avea review-uri mai bune, dar noi am vrut la Afrodita îmbătați de promisiunea de pe site cum că ar avea program de animație pentru cei mici. N-a fost să fie așa, sau poate or fi avut săracii în sezonul estival, doar că noi am ajuns acolo într-o zi de miercuri, în aprilie, zi în care Olivia era efectiv singurul copil din hotel. Deci pe undeva înțeleg lipsa echipei de animație miercurea, totuși n-am mai înțeles-o în weekend, când hotelul s-a animat bine de tot.

Dincolo de acest inconvenient minor, hotelul mi s-a părut foarte ok și cred că restaurarea lui a fost un efort considerabil. Camerele suficient de spațioase și curate, micul dejun diversificat, iar piscina de la -2 foarte bine gândită și compartimentată pentru toate categoriile de vârstă. Piscina de care vorbesc avea apă normală, dar tot la -2 exista și o secțiune dedicată tratamentelor, unde probabil se folosea apă termală (sulfuroasă). De altfel, înțeleg că majoritatea hotelurilor și pensiunilor au aceste piscine cu apă termală în curte, ele fiind atracția locului. Nu le-am încercat, deci nu comentez.

Pe lăngă hotelurile vechi din stațiune, dintre care doar Diana și Afrodita mi s-au părut a fi renovate, există și o sumedenie de mici pensiuni, construite recent, care sunt convinsă că pot oferi o experiență mai pitorească. Așadar, opțiuni de cazare sunt multe și diverse.

De mâncat, noi am mâncat zi de zi la Casa Lorabella, o terasă cu aer rustic situată pe malul Cernei. Spațiul nu e mare, sunt doar 6-7 mese acolo, dar mâncarea e gustoasă și personalul deosebit de amabil și prietenos.

La pas prin Băile Herculane

Băile Herculane e una dintre cele mai vechi stațiuni balneoclimaterice din Europa, fiind atestată documentar încă de prin anul 153, pe vremea romanilor. De-a lungul istoriei, orașul a înflorit și a fost foarte apreciat, fiind vizitat de numeroase personalități, ca loc de relaxare dedicat famiilor de viță nobilă. În 1852, împăratul Austriei spunea despre Băile Herculane că ar fi cea mai frumoasă stațiune de pe continent, și cred că nu exagera deloc, pentru că zona are un potențial enorm.

Eu fusesem pusă în gardă să nu am așteptări mari, deoarece stațiunea a fost lăsată în paragină de istoria modernă. Totuși, impresia mea nu a fost chiar asta. Într-adevăr, mai sunt muuulte lucruri de făcut acolo, dar se vede că s-au investit ceva bani recent și m-am bucurat să descopăr un oraș verde, în care mă pot plimba cu trotineta liniștită pe străzi și pot face trasee frumoase prin pădure.

Orașul merită un scurt tur de recunoaștere, ce se poate face ori la pas, ori cu trotineta sau bicicleta. Există trotuar în stare bună și e minunat în extra sezon când nu e nici măcar o mașină parcată acolo. Nu știu din păcate cum e situația în sezonul estival.

Un tur în centrul istoric al orașului te poartă pe lângă următoarele obiective turistice:

Izvoarele Neptun I și II – sunt izvoare foarte vechi, dar încă funcționale. Coborând în adânc, descoperi un izvor din care țâșnește apă fierbinte, cu un puternic miros de sulf. Romanii veneau aici pentru a se trata de diverse afecțiuni și, desigur, pentru a sta de vorbă 🙂

Statuia lui Hercules din piața ce îi poartă numele e un omagiu adus celui ce e considerat ocrotitorul orașului. De ce tocmai Hercules? Pentru că în mitologia romană era considerat a fi patronul apelor termale, un simbol al echilibrului între puterea fizică și cea spirituală. În spatele lui Hercule se află o catedrală romano-catolică.

Zona Piațetei lui Hercules este în mare parte renovată și evocă ceva din grandoarea de odinioară. Mai sunt câteva clădiri acolo în curs de restaurare și sper că aspectul zonei se va îmbunătăți și mai mult în viitor.

La câțiva pași de Piața Hercules se află Parcul Central, sau Parcul Cazino-ului. Sper că nu exagerez când spun că e cel mai cochet parc pe care l-am văzut în vreun oraș din România. Poate m-o fi influențat măreția și frumusețea magnoliei, pe care am prins-o la apogeu, dar cred că pe vremuri, atunci când parcul era traversat de prinți și prințese, când muzica se auzea din foișor, tot locul era o adevărată bijuterie.

Am avut surpriza să descopăr aici unSequoia, copac rar întâlnit în țara noastră, cu o prezență impunătoare și impresionantă.

Clădirea Cazino-ului nu e într-o stare deplorabilă, căci înțeleg că a trecut prin niște etape recente de restaurare, dar mai e încă mult loc de îmbunătățire. Cu atât mai mult cu cât ultimul proprietar pus pe treabă a decedat și de atunci moștenitorii și pimăria tot încearcă să vândă clădirea unui alt milionar dornic de a recondiționa această mică bijuterie.

Cazino-ul e legat prin două culoare minuțios decorate de ceea ce pe vremuri erau hotelurile Decebal și Traian. Picturile interioare sunt încă vii și frumoase, mozaicul de pe jos are un aer princiar și ar fi minunat dacă cineva le-ar reda strălucirea de altădată.

Din parc, peste drum, se vede una dintre multele clădiri nu foarte norocoase din Băile Herculane. E peste puterea mea de înțelegere cum de statul lasă în paragină astfel de monumente istorice care ar putea deveni atracții turistice cu potențial de a genera venituri noi stațiunii.

Pe drumuri de munte

Din Băile Herculane pleacă mai multe trasee montane, de dificultăți diferite. Noi, fiind cu Olivia, am ales să parcurgem traseul spre Crucea Albă, de dificultate mică, care s-a dovedit a fi foarte frumos și nu chiar așa de ușor. După mine, un traseu ușor e un drum forestier. Ăsta în schimb a fost prin pădure, pe alocuri pe marginea unei pante, iar aproape de Cruce a trebuit să ne ținem de o sfoară pentru a trece peste un bolovăniș. Dar dacă un copil de 4 ani a reușit să ajungă în vârf și să vrea și mai departe, e clar că e accesibil 🙂

Traseul este foarte, dar foarte bine marcat. Indicatorul ne spunea că am face 45 de minute până la Cruce, noi am făcut 1h10minute dus și tot atât întors. Cu tot cu pauza de contemplare a peisajului de sus, aș zice că e o aventură de circa 3 ore.

Dincolo de Cruce, traseul se continuă spre un izvor și spre un vârf mai înalt, dar devenea mai dificil și am considerat că nu are sens să ne aventurăm.

Acest mic traseu pe care l-am făcut noi e doar un exemplu. Mi-a părut sincer rău că nu ne-am organizat mai bine programul zilelor, astfel încât să avem timp pentru mai multe astfel de experiențe, întrucât zona e foarte ofertantă din punct de vedere al traseelor montane.

Iată lista completă a opțiunilor cu plecare chiar din Băile Herculane:

1. Bãile Herculane – Hotel ROMAN – Grota Haiducilor – Grota cu aburi – Foișorul Împãrãtesei – Foișorul Galben – Izvorul Munk – Foișorul Verde – Izvorul Diana („TRASEUL ÎMPÃRÃTESEI”) – Timp de parcurgere: aprox. 3 ore.(dus-întors). Marcaj: punct albastru, punct roșu și galben, triunghi albastru
2. Bãile Herculane – Biserica Catolicã – Grota cu aburi. Timp   parcurgere: 2 ½ ore. (dus-întors).
3. Bãile Herculane – Izvorul de apã platã – Domogled – CRUCEA ALBÃ – GROTA LUI  ȘERBAN – Timp de parcurgere: aprox. 3 ore. (dusîntors). Marcaj: cruce albastrã și bandã galbenã.
4. Bãile Herculane – Liceul HERCULES – STADION – VALEA FEREGARI – CHEILE PROLAZULUI – Peștera Între Pietre. Timp de parcurgere: 2 ore. (dus-întors). Marcaj: punct roșu.
5. Bãile Herculane – cartier Pecinișca – Peștera Gaura Ungurului – Cheile Pecinișcãi. Timp de parcurgere: 2 ½ ore (dus-întors). Marcaj: bandã galbenã.
6. Bãile Herculane – Izvorul Diana III– Izvorul Munk – Cracu lui Arendașu – Platoul Coronini. Timp de parcurgere: 2 ½ ore (dusîntors). Marcaj: punct galben, bandã galbenã.
7. Bãile Herculane – Liceul Hercules – Cheile Prolazului – Valea Feregari – Vârful Colariu. Timp de parcurgere: 3 ore (dus-întors). Marcaj: punct roșu
8. Bãile Herculane – „7 Izvoare Calde” – Crucea Ghizelei – Ogașu lui Roșeț – Cascada Cociu. Timp de parcurgere: 3 ore (dus-întors). Marcaj: punct roșu
9. Bãile Herculane – cartier Zãvoi – Platoul Coronini – Foișorul Verde – Izvorul Munk – Foișorul Galben – Grota cu Aburi – Grota Haiducilor. Timp de parcurgere: 3 ore (dus-întors). Marcaj: punct albastru, punct roșu și galben, triunghi albastru.
10. Bãile Herculane – Podul peste Cerna de la km 10 – Cascada Vânturîtoarea. Timp de parcurgere: 2 ore (dus-întors). Marcaj: cruce roșie.

(Sursa: Primăria Băile Herculane . Alte detalii tehnice despre trasee – aici și aici )

Obiective turistice în apropiere de Băile Herculane

Sunt convinsă că de când a ajuns renumită datorită apariției într-un top din National Geographic, toată lumea a auzit de Cascada Bigăr. E frumoasă, e drept, dar zona oferă mai mult de-atât și din punctul meu de vedere cascada nu e pe locul 1 în lista obiectivelor ce merită vizitate.

Morile Rudăriei

Complexul „Morile Rudăriei” ar fi preferatul meu în top, dintre obiectivele locale pe care am avut ocazia să le văd. Am găsit aici o prezentare superbă a istoriei acestor mori, cu mult mai multe detalii decât aș putea reda eu vreodată, așa că recomand cu căldură acest articol drept sursă de informare.

Mie personal mi-au plăcut morile pentru că sunt o priveliște inedită, nu știam că avem așa ceva în țară, și pentru că sunt răsfirate de-a lungul unui drum care urcă spre munte, de-o parte și de alta, ascunse după curbe, lăsându-te să le descoperi una câte una. Sunt 22 în total, spun sursele de documentare, dar noi n-am numărat chiar atâtea, cred că unele mai sunt ascunse și prin centrul comunei. Morile sunt însoțite de cascade, unele dintre ele mai înalte sau chiar mai spectaculoase din punctul meu de vedere decât mult-lăudata cascadă Bigăr.

Cascada Bigăr

Evident, dacă tot am ajuns în zona, nu puteam să nu mergem la pomul lăudat, la cascada celebră pe plan internațional de când a fost desemnată de National Geographic ca fiind cea mai frumoasă din lume. Am auzit că vin turiști de pe alte continente să o vadă, unii pleacă ușor dezamăgiți, alții nu.

Cascada e spectaculoasă într-adevăr datorită mușchiului pe care cade apa. Pe mine nu m-a impresionat însă în mod deosebit, poate doar datorită faptului că o vezi, faci o poză și…cam aia e 🙂

De la Cascadă se mai poate urca foarte puțin în sus, urmând ceea ce e numit „Traseul tematic spre Izvorul Bigăr”, dar acest traseu nu durează mai mult de 5 minute. La capătul lui se poate urca în grota din care izvorăște izvorul.

M-am bucurat să văd un loc de joacă pentru cei mici amenajat în parcarea din apropierea cascadei, dovadă că cei care au amenjat zona au încercat să o facă kid-friendly.

Chipul lui Decebal și Cazanele Dunării

Tot din Băile Herculane se poate face o mică excursie spre Orșova și de acolo mai departe, spre Cazane. Se ajunge repede, cu mașina, și se poate parca chiar vizavi de celebrul chip al lui Decebal. Poza de mai jos e făcută din parcare.

Eu recomand o plimbare cu barca pe Dunăre, spre Cazane, pentru că mi s-a părut o experiența frumoasă. Micul tur pe Dunăre trece prin fața a două peșteri, am înțeles că se poate ajunge și în ele dacă sunt condiții prielnice. Când am fost noi, Dunărea era destul de scăzută și bărcile nu se mai puteau apropia prea mult de gura peșterilor așa că ne-am mulțumit să le vedem de la distanță.

Cam atât am avut noi ocazia să vedem prin zonă, dar în Băile Herculane erau foarte multe oferte de excursii de o zi care menționau și următoarele obiective turistice:

• Plimbare cu Semeringul Bănățean între Anina și Oravița, un fel de mocănița locală
• Ochiul Beiului și Cascada Beușnița, despre care niște turiști cu care ne-am întâlnit la hotel ne-au spus că le-a plăcut mai mult decât Bigăr. Nouă ne-a părut rău că nu știam de ea și că nu am ajuns acolo. Poate cu următoarea ocazie.
• Mânăstirea Mraconia – e fix lângă chipul lui Decebal. Noi am văzut-o de la distanță, nu ne-a pasionat.
• Malul sârbesc al Dunării, că tot e vamă acolo. Excursiile promovate în zonă menționau orașul Kladova, muzeul Lepensky Sir și piciorul lui Apolodor din Damasc.
• Cetatea Devei și Castelul Corvinilor din Hunedoara – la distanță ceva mai mare, aproape 3 ore, dar pentru cine e pasionat de drumuri, poate merită
• În drum spre Deva și Hunedoara, am aflat că se găsește și mormântul lui Arsenie Boca. Din nou, pentru pasionați.
• Stațiunile Văliug-Gărâna-Trei Ape pentru iubitorii de natură, deschise doar după 1 mai.

Cam atât despre experiența noastră cu zona Băilor Herculane, sper să inspire și să îndemne la călătorii, pentru că e greu, cred, să reînvii zona dacă oamenii nu află despre potențialul care există acolo. Mie mi-a plăcut și aș vrea să revin, mărturie stă și faptul că acest articol e cel mai lung pe care l-am scris vreodată 🙂 E adevărat, nu e chiar la îndemână de ajuns în Munții Banatului dacă locuiești în centrul țării sau în est, dar cred că pentru cei din vest toată zona e o adevărată comoară, la o aruncătură de băț. Îi invidiez, zău!

Dacă ai fost prin Băile Herculane și ți-a atras ceva atenția în mod deosebit, sau dacă ai descoperit alte locuri interesante prin zonă, m-aș bucura să-mi scrii, într-un comentariu.

Călătorii frumoase!