O săptămână în Olanda: Despre Rotterdam, Amsterdam, Utrecht, Leiden și alte câteva tips & tricks

Am petrecut toată săptămâna trecută în Olanda, într-un așa numit business trip. Din fericire, deși m-am dus la birou ca într-o zi normală, am avut suficient timp seara plus două weekenduri anexate pentru a mă plimba de colo colo, vizitând atât Rotterdam-ul, orașul gazdă, cât și punctele de atracție învecinate. Bonus: m-a însoțit și soțu’, așa că city-break-ul child-free a fost complet 🙂

Partea amuzantă e că amânasem destul de mult această călătorie (să tot fie vreun an), întrucât Olanda nu era în lista țărilor pe care îmi doream să le văd 😀 . Și, ironia sorții, iată că a ajuns în lista țărilor în care m-aș întoarce cu plăcere și a doua oară.

Cum afli mai multe despre istoria Olandei și despre ce-i face pe olandezi unici?

Cel mai eficient mod de a afla informațiile esențiale despre Olanda și despre locuitorii ei este să te alături unui walking tour organizat într-unul dintre marile orașe. Nu cred că are importanță în care, căci sunt convinsă că orice tur va începe cu câteva repere istorice.

Cele mai importante 3 informaţii cu care am rămas eu au fost următoarele:

• În secolul XIV, Olanda (sau mai bine zis Imperiul Olandez) era una dintre marile puteri economice ale lumii, datorită forţei sale maritime şi numeroaselor colonii pe care le înfiinţase în India de Est, Africa şi America. Mai mult, companiile olandeze care se ocupau de comerţ cu mirodenii (a Indiilor de Est şi de Vest) au reuşit pacturi comerciale importante cu Japonia, pentru că spre deosebire de Spania, Portugalia sau Anglia, olandezii nu au încercat să impună condiţii legate de convertirea la creştinism sau de învăţarea limbii, ceea ce a fost pe placul asiaticilor.
• Cea mai mare parte a banilor câştigaţi din comerţ au fost investiţi în… teren. Olanda e o ţară mică, cu un relief deloc favorabil. Solul mlăştinos şi predispoziţia spre inundaţii le dădeau bătăi de cap locuitorilor acestei ţări, aşa că ei au decis să-şi ia soarta în propriile mâini şi să îşi construiască singuri ţara, furând pământ din calea apelor şi investind masiv în diguri, canale, baraje şi mecanisme de drenaj. Se spune că mai bine de 30% din solul Olandei este sol „făcut de om”, datorită acestor investiţii tehnice.
• Deşi foarte mulţi dintre olandezi se declară atei, principiile calvinismului le-au rămas adânc înfipte în conştiinţă şi îi ghidează spre a lua mereu decizii în favoarea comunităţii şi spre a face investiţii cu impact pe termen lung.

De asemenea, am dat peste nişte cărţi drăguţe despre olandezi, într-una dintre librăriile lor:

Nu sunt genul impulsiv când vine vorba de cumpărat cărţi, aşa că nu am acţionat pe loc. Dar m-am tot gândit la ele şi imediat ce m-am văzut în faţa calculatorului am comandat-o pe cea despre copii, că deh… fiecare cu ce-l doare 🙂

Cum si de unde închiriezi o bicicletă în Olanda?

Olanda e cu siguranță țara bicicletelor, mult mai mult decât a lalelelor sau a morilor de vânt. Bicicletele sunt peste tot, în număr copleșitor. Am văzut străzi pe care nu pot circula mașinile, dar nu am văzut loc în care să nu poată intra o bicicletă. Practic străzile lor au piste de biciclete by default, iar mașinile… Sunt cantitate neglijabilă, ce să mai!

Așa că, profitând de această infrastructură pe care cu greu o poți întâlni prin alta parte, e păcat să ajungi în Olanda și să nu încerci pistele. E un must-do să închiriezi o bicicletă şi să explorezi locurile.

Noi ne așteptam să fie super evident cum putem face asta. Ne gândeam că o să întâlnim la tot pasul centre de închiere de biciclete, totuşi lucrurile nu stăteau chiar aşa. Am aflat de la colegii de birou că cea mai simplă modalitate de a închiria o bicicletă e să îţi instalezi o aplicaţie pe mobil care îţi reperează cele mai apropiate biciclete disponibile, te ajută să le deblochezi scanând un QR code, apoi te taxează în funcţie de timpul petrecut pe bicicletă.

Am aflat de două astfel de aplicaţii, O-Bike şi Mobike. O-Bike are biciclete galben-orange – cele de mai sus, Mobike are biciclete de un portocaliu mai strident. Noi am încercat doar O-Bike şi ne-am descurcat de minune. Am încărcat 5 euro în fiecare wallet în parte, tariful fiind de 0,25 euro pe 15 minute de plimbare. Din păcate banii rămași nu se pot returna, dar să zicem că îi păstrăm acolo pentru următoarea ocazie 🙂

Există şi centre mai mari de închiriere a bicicletelor, de obicei în apropierea gărilor. Dar varianta cu aplicaţiile pe mobil mi se pare mai comodă, pentru că îţi poţi căuta o bicicletă în zona ta, mergi cu ea până unde ai nevoie, iar acolo o laşi în orice suport de biciclete fără să îţi baţi capul.

Reţeaua de trenuri din Olanda

Trenurile olandeze sunt incredibil de enervante prin cât de bine sunt puse la punct. Îţi vine să te zgârii pe faţă. Am mers destul de mult cu trenul, de la Rotterdam spre Amsterdam, Utrecht, Leiden şi spre aeroport, am schimbat trenul în unele staţii, totul a fost extrem de simplu şi de intuitiv. Nu ştiu dacă în toată ţara e la fel, dar cel puţin în zona în care am fost eu puteai să priveşti trenul ca pe un metrou între oraşe. Pur şi simplu te duci în gară şi vezi când e următorul tren spre direcţia care te interesează. Sunt şanse mari să urci în el în mai puţin de 15 minute.

Programul trenurilor poate fi găsit pe 9292.nl . În ciuda numelui ciudat, nu e vreun site dubios ci chiar site-ul pe care îl recomandă olandezii pentru planificarea călătoriilor, fiind mult mai de încredere pe plan local decât Google Maps.

Sunt 2 tipuri de bilete de tren pe care le poţi cumpăra pentru rutele interne:

• Dacă îţi iei bilet NS Only (varianta mai ieftină), poţi merge cu trenuri de tip Sprinter sau Intercity. Sprinter-ul opreşte în localităţile mai mici, e un fel de personal, Intercity-ul opreşte doar în oraşele mai mari.
• Dacă îţi iei varianta mai scumpă de bilet (vreo 2 euro în plus per bilet), ai acces la trenurile de tip Intercity Direct, care circulă pe linii special dedicate, mult mai rapide. Pentru comparaţie, traseul Rotterdam – Aeroport Schiphol dura cam 50 minute cu un Intercity vs 25 minute cu Intercity Direct.

Biletele se cumpără de la automatele plasate în afara gării. E bine de ştiut că pentru fiecare bilet se percepe o taxă de 1 euro, taxă de tipărire. Dacă vrei să o eviţi, există un card de transport olandez numit OV-chipcard , pe care îl alimentezi în avans şi apoi îl validezi la fiecare ieşire şi intrare din gară, pentru a ţi se deduce costul biletelor. Cred că e o variantă mai convenabilă, dar noi n-am încercat-o pentru că iniţial nu plănuiam să mergem mult cu trenul. (Ghinion, am tot mers 🙂 )

O zi în Amsterdam, cu oprire în Red District

Ca orice turist care ajunge în Olanda, nici noi n-am putut rezista atracţiei Amsterdam-ului, aşa că i-am alocat o zi întreagă. Deşi toţi colegii mei olandezi din Rotterdam şi-au exprimat un dispreţ neînţeles şi nemotivat faţă de aglomerata lor capitală, recomandându-mi să merg mai degrabă în Utrecht, mie mi-a plăcut Amsterdam.

Am ales să facem un tur ghidat al oraşului, organizat de cei de la Sandemans New Europe. Mai participasem la tururile lor şi în Praga, şi îmi place conceptul de Free Walking Tour, fără taxă fixă pre-plătită, ci cu o „donaţie” la final, în funcţie de cât de mulţumit eşti. Noi am nimerit ghidul perfect, comediant pe timp de noapte şi ghid pe timp de zi, care a reuşit să facă din cele 2,5 ore un adevărat stand-up pe stradă, a fost super distractiv şi informativ totodată.

Ne-am plimbat pe canale, am aflat povestea caselor strâmbe şi a fundaţiilor lor pe piloni de lemn, unele mai reuşite decât altele. Am aflat cum îşi scot olandezii mobila pe fereastră, din cauza scărilor interioare foarte înguste, ba chiar am şi avut norocul de a asista la o astfel de demonstraţie.

Am văzut casa Annei Frank şi i-am ascultat din nou povestea. Povestea spusă de cineva e impresionantă, dar nu la fel de răvăşitoare ca experienţa citirii jurnalului său. Pentru cine nu ştie, Anne Frank a fost o adolescentă de origine evreică, ce a stat ascunsă în Amsterdam alături de familia sa şi încă alte două familii, în anexa secretă a unei clădiri, în timpul celui de-al doilea război mondial. În tot acest timp, Anna şi-a scris jurnalul, jurnal ce avea să fie publicat post-mortem de către tatăl ei. Eu citisem cartea de anul trecut şi chiar am scris mai multe despre ea aici. O recomand cu drag, e o lectură necesară.

Pentru a vizita casa Annei Frank sunt nişte cozi astronomice şi e de preferat să te programezi online cu câteva săptămâni în avans. Totuşi, aş zice că a citi cartea te îmbogăţeşte mult mai mult decât a vedea casa.

După ce am terminat turul ghidat, ne-am mai plimbat prin nişte parcuri, am admirat bicicletele, canalele şi în special dezinvoltura şi seninătatea oamenilor, apoi ne-am îndreptat spre Red Light District.

Sincer? Mă aşteptam la ceva mai vulgar, mai ostentativ, ceva neplăcut unui ochi mai pudic. În schimb, celebrul cartier mi s-a părut la fel de pitoresc ca toate celelalte, cu excepţia fetelor presărate pe ici pe colo prin vritrine 🙂 Există un muzeu al postituţiei care explică de ce fac fetele asta, de ce e legală această activitate în Olanda, nu l-am văzut dar cred că poate fi revelator.

Totuşi, am remarcat faptul că fetele din vitrine nu păreau avide după clienţi, cele mai multe nici măcar nu se uitau spre potenţialii lor clienţi. Mai stăteau pe telefon, mai vorbeau între ele, mai mâncau o gogoaşă… ba chiar îşi ondulau părul una alteia. Ciudat, mă aşteptasem să fie un fel de vampe care să sară pe turişti 🙂

Alte lucruri de văzut în Amsterdam dar pe care noi ori nu le-am prins ori le-am ocolit erau Piaţa de Flori şi muzeele dedicate lui Van Gogh şi lui Rembrandt. Am ajuns în schimb până la celebrele litere „I Amsterdam”, care nu arată deloc ca pe internet, fiind călărite, sugrumate şi înţesate de turişti avizi de poze. Cam aşa arată ele, la o oră oarecare a zilei:

Per total, mi-a plăcut Amsterdam-ul, mi s-a părut ofertant şi divers.

Rotterdam, cel mai mare port din Europa

Rotterdam ne-a fost oraşul gazdă, după cum am spus deja, şi am avut o săptămână la dispoziţie pentru a-mi face o părere despre el. Deşi prima impresie a fost absolut şocantă, căci am nimerit fix în ultima zi a festivalului Rotterdam Unlimited, în mijlocul unei nebunii generale, zilele următoare ne-au arătat o faţă mult mai liniştită şi mai pitorească a acestui cel mai mare port din Europa.

Titulatura de mare port nu a fost mereu un atu, pentru că a transformat oraşul într-un punct strategic de mare importanţă pe timpul celui de-al doilea război mondial. Rotterdam a fost bombardat întâi de nemţi, la începutul războiului, pentru a fi cucerit, apoi şi de către americani pentru a fi … eliberat. Din toată această experienţă, oraşul a ieşit cu tot centrul vechi distrus aşa că acesta a fost reconstruit complet. Există un War Museum în Rotterdam destul de interesant, deşi nu foarte mare şi doar parţial în engleză, care detaliază evenimentele din Olanda petrecute între 1940 şi 1945 şi te pune în mijlocul unei proiecţii care reconstituie bombardamentele nemţilor.

În Rotterdam e plăcut să te plimbi pe lângă port, admirând navele sau podurile ingenios construite, dar nici centrul nu e mai prejos. Sunt multe clădiri îndrăzneţe, cu arhitectură neaşteptată. Cele mai ciudate sunt cu siguranţă Cube Houses, niste case construite în cub, dar nu orice cub ci unul care stă într-un vârf, aproape suspendat în aer. Şi spre surprinderea mea am aflat că nu sunt doar piese de decor, ci chiar există oameni care locuiesc în ele.

Cea mai frumoasă experienţă din Rotterdam a fost însă plimbarea cu bicicleta de-a lungul râului Rotte. Zona e superbă, presărată cu căsuţe cochete. De-a lungul traseului dai şi de mori de vânt, şi de ambarcaţiuni, şi de vegetaţie interesantă, şi de mici ferme cu cai, oi sau chiar porci.. liberi pe câmpie.

Un alt to-do pe care îl recomand în Rotterdam este restaurantul japonez all-you-can-eat Sumo. Nu de alta, dar nu ai prea des ocazia să mănânci sushi pe săturate şi să încerci toate sortimentele lor. Noi am fost la cel din Markthal, piaţa lor centrală, dar sunt mai multe prin oraş. Rotterdam se laudă cu cea mai mare diversitate culturală din Olanda, cu peste 190 de naţionalităţi convieţuind paşnic, aşa că şi oferta gastronomică este diversă. Ceea ce e bine, căci mâncarea asiatică e mană cerească faţă de mâncărurile olandezilor get-beget.

Utrecht şi Leiden – două dintre oraşele universitare ale Olandei

Spuneam mai sus că toți colegii mei olandezi mi-au recomandat să vizitez mai degrabă Utrecht-ul decât Amsterdam, dar tind să cred că această recomandare are la bază mai mult faptul că ei nu sunt bucuroși sau mândri de modul în care turismul în Olanda e asociat inevitabil cu prostituția. Așa că evită să vorbească prea mult despre Red Light District (unii din colegii mei afirmau chiar că nu au fost niciodată pe acolo 😀 ), indicându-ti locuri de vizitat… mai pitorești.

Utrecht e exact asta, un Amsterdam mai puțin aglomerat și mai pitoresc. Are și el biciclete și canale, și în plus are multe terase poziționate chiar pe canal, la nivelul apei, lucru pe care nu prea îl găsești în capitală.

Noi am făcut o plimbare cu barca pe canale și a fost drăguț, e ceva ce e păcat să ratezi dacă ești în Olanda, dar privind toate orașele vizitate, în ansamblu, cred că cel mai pitoresc loc pentru o astfel de plimbare ar fi fost Leiden – mai mic, mai cochet, mai aproape de natură parcă.

În Utrecht am fost sa vedem biserica gotică din centru, Dom Church, care arată într-adevăr foarte bine și ascunde în interiorul ei o mică oază verde. Am prins și un concert de orgă atunci când am vizitat-o, dar gravitatea muzicii nu ne-a cucerit în mod deosebit.

Lângă biserică există și un celebru turn, Dom Tower, în care se poate urca pe un traseu de aproape 500 de scari. Deși am mers acolo cu gândul de a ajunge în vârf și de a admira panorama, nu am mai făcut-o. Combinația dintre temperatura neobisnuit de mare pentru Olanda și prețul de 9 euro pentru urcarea în turn m-au facut să mă mulțumesc cu o bere la baza lui 🙂

În Leiden am prins în schimb o temperatură mai acceptabilă, așa că am avut mai multă energie pentru a-l străbate. E drept, și aici ne-am oprit la o bere fix cum am ieșit din gară, nu de alta dar am fost cuceriți de peisaj.

Că tot veni vorba de bere, ne-am îndrăgostit de Affligem, o bere belgiană foarte des întâlnită la terasele olandeze. Va trebui să o căutăm și în România, n-avem ce face.

În Leiden am lenevit pe iarbă, ne-am plimbat prin centru, pe canale, apoi am vizitat universitatea și campusul acesteia. Am întâlnit aici un decor destul de diferit de cel al facultăților noastre, cu multe clădiri moderne adăpostind diversele specialități care se studiază în Leiden și, desigur, cu mte trasee de bicicletă.

Per total, a fost o săptămână frumoasă, din care am plecat mai câștigați. Am descoperit un popor de oameni deosebiți, care pare că a luat cele mai bune lucruri de la vecini: fizicul nordicilor, rigoarea germanilor, jovialitatea francezilor. Sau poate aveau ei de la natură toate aceste calități și, într-un exces de generozitate, au mai împărțit câte una-alta și în jur 🙂

Un singur lucru nu mi-a plăcut în Olanda: mâncarea! Mai concret, convingerea lor cum că poți numi „prânz” o felie de pâine unsă cu sirop sau presărată cu așchii de ciocolată.

Da, poza următoare e reală. Așa ceva chiar există. Și nu numai că există, dar e o normalitate pentru olandezi să mănânce o astfel de felie de pâine dimineața sau la prânz. Cina este adevărata lor masă a zilei, cu mâncăruri calde/gătite.

Un ultim tip: deși poti ajunge în Olanda doar cu buletinul, pașaportul e preferabil. De ce? Pentru că aeroportul din Amsterdam e super tehnologizat și, dacă ai pașaport, nu mai stai la controalele de acte ci îți scanezi singur pașaportul (și fața) la niște aparate speciale, unde totul merge mai rapid. Cei cu buletine se așează la cozile cu controlori… umani.

Bonus info: Tesla e destul de răspândită în Olanda și a luat avânt. Mai mult, unui taximetristi au început să investească în mașini electrice ca mașini de lucru. Așa că daca ajungi în Olanda și vrei să testezi o Tesla… uită-te după un taxi. Habar n-am cât costă, dar hei… În România sigur nu ajunge Tesla prea curând.

Cam atât despre Olanda, cu bune și cu rele. Știu, am scris un text kilometric, dar am vrut să agrege și informații utile. Dacă a ajuns cineva cu lectura până la capăt – vorba unui mare om: mă înclin 🙂