Vacanța noastră în Spania, în formulă de familie completă, a început cu o excursie pe Gibraltar, la maimuțe, și a continuat cu o serie de obiective mai serioase.
În a doua zi în Spania, aveam în program să parcurgem segmentul dintre Torremolinos și Murcia, în drumul nostru spre Barcelona, cu 2 opriri pe traseu. Prima – într-unul din orășelele albe specifice Andaluziei, și anume Frigiliana, a doua – pe fostul domeniu maur Alhambra, din Granada.
Am plecat din Torremolinos pe la ora 9, după ce am admirat din nou de pe plajă răsăritul de soare. Drumul până în Frigiliana a durat aproape o oră, așa că am ajuns acolo la 10.
Ne-am oprit, unde altundeva?, la primul loc de joacă pe care l-am zărit după intrarea în oraș. Ceea ce a fost un lucru inspirat, pentru că acolo parcarea era gratis, dacă am fi intrat cu mașina mai mult în oraș cred că ar fi fost mult mai greu să găsim un loc.
După ce Olivia a testat cu scrupulozitate toate dotările parcului, am pornit-o la pas spre oraș. Centrul era cam la 10 minute de noi, dar ne-a furat peisajul, am mai deviat pe străduțe în stânga sau în dreapta, încântați de originalitatea caselor și de priveliștile deosebite care se zăreau dincolo de ele.
Chiar în centru se află un alt loc de joacă pentru copii, destul de mare, o piață cu fructe și legume, câteva terase și mulți palmieri. În perioada asta când am ajuns noi, în februarie, nefiind plin sezon, erau relativ puțini turiști, ceea ce m-a bucurat, pentru că ne-am putut plimba în voie, nestingheriți, prin orașul alb.
Sunt multe trepte în toate direcțiile, și în sus și în jos, te simți ca un explorator pornit intr-o căutare de comori. Casele sunt super simpatice, cu pereții lor albi și ușile preponderent albastre, cu geamurile pline de cactuși, ficuși, și alte plante locale. Pe mai multe balcoane am remarcat colivii cu un fel de peruși gălăgioși, care întregeau prin sunet pitorescul locului.
Ne-am plimbat cât ne-am plimbat pe străduțe, apoi ne-am întors la mașină, astfel că la 11 eram deja în mișcare, de această data cu destinația Granada.
Am ajuns în parcarea complexului Alhambra puțin după 12. Deși citisem pe internet că parcarea aici ar fi gratuită, se pare că între timp lucrurile s-au mai schimbat. Tariful era acum 1 euro primul minut, 0.0303 euro/min următoarele minute. Ca idee, pe noi ne-a ajuns aproape 6 euro pentru aproxinativ 3 ore.
Bilete pentru intrarea în Alhambra cumpărasem deja online, și le printasem de acasă. Aflasem atunci că cel mai râvnit obiectiv turistic din interiorul complexului ar fi palatul Nasrid, o fostă reședință maură, perfect păstrată și foarte reprezentativă ca stil arhitectural, pentru care biletele se epuizează cu 1-2 luni în avans. N-am crezut până n-am văzut pe pielea mea, dovadă că eu am prins doar bilet fără palat inclus 🙂 Nu-i nimic, tot raul spre bine.
Complexul e mare și foarte plăcut de vizitat. Cuprinde o zonă mai „pietroasă”, unde sunt grupate clădirile: palatul Nasrid – despre care nu pot spune decât că era coadă mare 🙂 , fortăreața Alcazaba – de pe ale cărei ziduri se vede tot orașul Granada, dar se văd și crestele înzăpezite ale munților Sierra Nevada, palatul lui Charles al 5lea, care pare un mini-Colloseum; și o zonă verde-verde, cea a grădinilor Generalife.
Deși de pe Alcazaba priveliștea e superbă, nu m-am simțit atât de impresionată pe cât citisem înainte că au fost alții. În schimb mi-au plăcut mult mai mult grădinile Generalife, pline de portocali doldora de fructe, labirinturi de verdeață, coridoare verzi, mici lacuri sau fântâni arteziene ascunse prin colțuri. Se spune că arhitecții acestor grădini ar fi vrut să creeze aici o copie a raiului, așa cum și l-au imaginat ei. Nu-s în măsură să spun dacă au reușit sau nu, cert e că toată zona e foarte cochetă și inspiră relaxare și liniște. Mă rog, asta nouă adulților. Oliviei i-a inspirat doar chef de joacă și de alergătură printre tufișuri 🙂
Inițial, când am văzut că nu mai găsesc bilete care să includă și palatul Nasrid, am ezitat dacă să iau cealaltă variantă sau nu. Toată lumea pe internet lăuda atât de mult palatul cela încât nu știam dacă merită să vezi doar restul. Mă bucur însă că am decis să mergem, chiar și așa, ba chiar nici nu-mi mai pare rău că n-am văzut palatul. (Mint, l-am văzut ulterior pe YouTube, și nici n-am stat la coadă 🙂 ). Biletele fără Nasrid au costat 7euro de adult, cu tot cu palat ar fi fost 14. Pentru copii intrarea e gratuită.
O notă importantă – biletele chiar trebuie păstrate după intrarea în complex, pentru că mai sunt re-verificate pe parcursul traseului. Și în Alcazaba, și în Generalife. În schimb actele nu ni le-a cerut nimeni. Zic asta pentru că le site-ul oficial al complexului așa se preciza.
Am plecat din Alhambra puțin după ora 3. Dacă am fi avut mai mult timp, mie mi-ar fi plăcut să coborâm și în oraș și să ne pierdem pe străduțele cartierului arăbesc de acolo. Din păcate, eram cam presați de timp, întrucât doream să ajungem aproape de Murcia și aveam mai bine de 3 ore de condus în fața noastră, pe care voiam să le parcurgem pe lumină.
Ne-am cazat într-un sătuc pescăresc la sud de Murcia, de al cărui nume probabil n-a auzit nimeni, după ce am mers pe un drum care mie una mi-a amintit de filmele cu vestul sălbatic. Am căutat în zadar un restaurant deschis care să nu semene a bodegă, apoi am renunțat și ne-am achiziționat cina de la un supermarket. Și uite așa ne-am făcut propriile noatre tapas, chiar în cameră. Singurul merit al poziției hotelului este parcarea gratis (se observă că avem un stres cu parcarea, nu? 🙂 – dar talentul meu în a alege locații de cazare e încă la nivel de dimant neșlefuit.
A doua zi – de fapt a treia zi de vacanță – urma să pornim mai departe, spre Oceanografic Valencia, cu o mică oprire surpriză pe traseu.
Rezumat practic:
- Drum Torremelinos – Frigiliana – 60min.
- Drum Frigiliana – Granada – 60 min.
- Tarif parcare Alhambra de Granada – 1 euro primul minut, 0.0303 euro/min următoarele minute (aprox 6 euro pe 3 ore, ca idee)
- Tarif intrare în Alhambra: 7 euro fără palatul Nasrid, 14 euro cu palat. Tarife actualizate și bilete online aici.
- Pentru a prinde biletele cu palat inclus, e necesară o rezervare online cu câteva luni în avans.
- O lectură obligatorie înainte de a vizita Alhambra: Granada, ultimul bastion maur
În Căsuța Oliviei 
Foarte frumoase locurile!
ApreciazăApreciază
Frumoasa zona! Spania este una din destinatiile mele favorite asa ca am citit cu multa placere si interes cele povestite de tine. Mi-ai facut o pofta de duca teribila, Madi! In privinta parcarilor…I feel you sistah, e o bataie de cap peste tot si mi se pare atit de nedrept sa platesti o circa de bani…mai bine nu ma lansez pe tema asta ca nu mai termin :))) Sa aveti mai departe vacanta frumoasa si astept aventurile voastre urmatoare. xoxo
ApreciazăApreciază
Pe de altă parte, soluția asta cu parcările cu plată funcționează. Tare mi-ar placea să o văd implementată și în București. Până la urmă, după ce te obișnuiești, încerci să eviți taxele, așa că.. parchezi regulamentar. Nu pe trotuare, colțuri, stradă. Efectul e unul și practic și estetic. 🙂
ApreciazăApreciază
Ah, nu ma intelege gresit, nici eu nu sunt de acord cu parcarea oriunde, oricind, obstructionind pietonii sau alte asemenea. Nu am avut in vedere acest lucru pentru ca noi nu avem asemenea problema. Adica da, poti parca unde vrei, dar amenda e foarte mare, plus simtul civic e destul de dezvoltat. Doar pretul pe minut sau ora mi se pare nejustificat uneori.
ApreciazăApreciază