Poveștile mari se ascund în anunțuri mici

În trecut doar în format fizic, în ziar, astăzi și pe internet sau pe mobil, mica publicitate este cea care ne conectează cu oamenii de care avem nevoie, cu serviciile sau cu ofertele pe care le căutam într-un anumit moment din timp.

Cred că nu e om să nu fi apelat la anunțurile din ziar, măcar o dată în viață. Eu sigur am făcut-o. Prima dată, când părinții mei au decis să se mute în alt oraș și au fost nevoiți să caute un apartament la distanță. Apoi, când am vrut să îmi vând un telefon și să îmi cumpăr altul. De fiecare dată, problema a fost rezolvată rapid, eficient și cu satisfacție maximă.

Dar dacă n-ar fi existat acest instrument? Dacă, prin absurd, nimănui nu i-ar fi venit vreodată ideea de a crea un ziar destinat special anunțurilor de mică publicitate?

Eu zic că ar fi fost tragic.

Fiecare cerere sau ofertă, deși scrisă concis și uneori chiar criptic, ascunde în ea o poveste de viață. O nevoie. O căutare. O speranță.

Astăzi te provoc să facem împreună un scurt execițiu de imaginație. Am selectat câteva anunțuri din Anunțul Telefonic, cel mai longeviv ziar de mică și mare publicitate din România, ce a văzut pentru prima dată lumina tiparului în urmă cu 29 de ani. Am selectat anunțurile, apoi am închis ochii și am încercat să văd în spatele cuvintelor. Mi-am imaginat oamenii, frământările, contextele și am îndrăznit să le rescriu poveștile așa cum s-ar fi derulat ele dacă n-ar fi existat deloc conceptul de mică publicitate.


📲 PRESTĂRI SERVICII

Matematică, soțul, 48 ani. Română, soția, 45 ani. Titulari, clasele V-XII. Rezultate deosebite, 18 ani meditații. Niciun picat BAC. 25L/oră. ☎ 030-XXX-XXX

Alina și Gabi sunt căsătoriți de aproape 20 de ani. S-au cunoscut de tineri, au simțit că sunt suflete pereche și n-au găsit niciun motiv pentru care să mai aștepte. Așa că s-au căsătorit și, un an mai târziu, aveau deja un copil: Victor. Singurul lor copil, până în ziua de astăzi. Victor le-a fost bucurie și sprijin până când a decis să-și construiască un viitor în altă țară, în Norvegia, și a aplicat pentru o bursă acolo. A reușit să o obțină, dar nu integral acoperită, prin urmare continuarea studiilor sale nu e lipsită de costuri.

Alina și Gabi nu s-au opus nicio clipă. Au simțit că e de datoria lor să-și sprijine băiatul și au căutat imediat soluții pentru a-și suplimenta veniturile. Ca profesori, meditațiile le erau la îndemnână. Făceau deja asta, în timpul liber, de aproape 18 ani, dar doar atunci când vreun cunoscut apela la ei. Nu căutaseră niciodată noi clienți și nici nu știau cum să facă asta. Excludeau din start varianta de a-și chema proprii elevi la meditații, căci dragostea lor față de sistemul educațional izvorâse din niște principii sănătoase.

Așa că aveau nevoie să-și facă reclamă în alt mod. Și pentru că Victor era priceput în ale calculatoarelor, l-au rugat să le facă un site, pe internet. Un site pe care să își prezinte fiecare dintre ei CV-urile și realizările, precum și intervalele în care ar fi disponibili pentru meditații. Victor a lucrat câteva săptămâni la acest proiect, lovindu-se de mai multe dificultăți decât și-ar fi imaginat. A durat însă și mai multe săptămâni până când site-ul a început să aibă vizitatori, până când primii oameni au sunat. Și de-abia 3 luni mai târziu le-a pășit pragul primul client. Mecanismul a funționat, dar rotițele se mișcă extrem de încet. Alina și Gabi și-ar fi dorit să existe o altă soluție, mai simplă și mai rapidă, care să îi ajute să-și promoveze oferta de meditații.


❤ ÎNTÂLNIRI, MATRIMONIALE

Căsătorie. Viața este mai frumoasă în 2. Vârstă 65 ani, înălțime 170 cm, ochi verzi,doamnă văduvă din București fără obligații, liniștită, drăguță și veselă. Doresc să cunosc domn respectuos, înțelegător, ca împreună să redescoperim sentimentul de familie. ☎ 030-XXX-XXX

Doamna Elena are 65 de ani, dar a trăit atât de multe încât uneori simte că au trecut peste ea veacuri întregi. Nu-i place să-și amintească de necazuri, căci viața i-a dăruit un optimism molipsitor. E văduvă de 14 ani, dar a rămas activă și cu zâmbetul pe buze, găsindu-și consolarea în muncă, în voluntariat și în ochii celor 2 nepoți care o vizitează uneori.

În ultima vreme și-a dat seama însă că și-ar dori pe cineva care să îi fie alături. Nu e ușor să îmbătrânești singur. Dar unde să găsească pe cineva la vârsta ei? Alții ar fi spus că n-are nicio șansă, dar când doamnei Elena îi intră o idee în cap, apoi nimic n-o mai poate opri.

Așa că într-o dimineață, chiar la prima oră, s-a înființat la administrația pieței din cartier și și-a închiriat o tarabă. Cunoscuții au privit-o suspicios. Doamna Elena n-avea teren, n-avea bunuri, n-avea talente de mic întreprinzător. Dar avea un vis și avea și o idee. Și-a expus pe tarabă, una lângă alta, toate pozele cu ea din tinerețe. Una o arăta terminând liceul economic, cu diplomă și coroniță. În alta era ea, în port popular, înconjurată de cei 3 frați. A pus pe tarabă, din loc în loc, și mici suverniruri păstrate din puținele călătorii. Într-un colț, un fular tricotat de ea. Într-altul, un borcan de murături. Amintire lângă amintire, viața doamnei Elena era expusă fără menajamente acolo pe tarabă, ca o invitație deschisă adresată tuturor pensionarilor din piață.

În speranța că unul dintre cei care vor trece pe acolo se va opri, îi va privi plin de interes viața, și va alege să facă și el parte din ea.


🏠IMOBILIARE VÂNZĂRI

Brâncoveanu, metrou, 5 min de parc, et 7/8, 2 cam, 62mp, construcție 1988, cadastru și întabulare, se acceptă credit, 81.000 euro. ☎ 0732-XXX-XXX.

Maria a locuit în apartamentul din Brâncoveanu de când se știe. S-a născut acum 15 ani, într-o dimineață ploioasă de toamnă. Câteva zile mai târziu însă, toamna s-a îmblânzit, impresionată poate de rugămințile tinerei mămici care privea parcul de la geam și-și dorea să își plimbe micuța pe aleile ruginii. Așa că prima întâlnire pe care Maria a avut-o cu soarele a fost chiar acolo, în parc. Gângurea veselă, din căruțul pe care mama ei îl cobora voioasă cu liftul tocmai de la etajul 7. Când a crescut, Maria a apreciat poziția apartamentului ei, de la al cărui geam se vedea verdele întins al parcului, se auzeau chiotele copiilor. Ori de câte ori se simțea tristă, era de-ajuns să se apropie de geam și să asculte, dincolo de el, sunetul vieții.

Acum, părinții s-au hotărât să se mute din București, deci e nevoie să vândă apartamentul. Însă de săptămâni întregi așteaptă fără noroc un cumpărător. Au bătut la ușa tuturor vecinilor de la etajele inferioare și le-au povestit despre planurile lor. Le-au lăsat chiar și poze făcute în apartament, în speranța că vreunul dintre ei cunoaște vreun potențial cumpărător. Degeaba, niciun vecin nu știa pe nimeni interesat.

Apoi, părinții Mariei și-au extins aria de încercări la locul de muncă. Le-au povestit colegilor, dimineața la cafea, că vor să își vândă apartamentul pentru a se muta în provincie, mai aproape de bunici. Colegii de birou au clătinat din cap, înțelegători și au promis că vor duce vestea mai departe. Dar tot nu s-a întâmplat nimic. Cu ultimele speranțe, părinții au rugat-o pe Maria să le povestească și ea colegilor de liceu, să îi roage să răspândească vestea. I-au pregătit chiar și niște cărți de vizită cu numărul lor de telefon, să le împartă prin școală. Dar Maria tace și suspină adânc. Nu vrea să le spună colegilor ei că pleacă decât în ultimul moment. Nu vrea să le povestească celorlalți despre cum arată camerele în care a copilărit, nu vrea să audă întrebări, nu vrea să fie privită cu milă. Vrea doar ca ai ei să își vândă apartamentul mai repede, pentru a nu prelungi despărțirea iminentă de locurile dragi.

Ce n-ar da să existe o altă modalitate de a-și face cunoscută disponibilitatea apartamentului! O modalitate mai discretă, mai rapidă, cu vad, cum zic adulții…


🐶 CASĂ ȘI GRĂDINĂ – ANIMALE

Vând cățel pomeranian, 6 săptămâni, carnet sănătate, vaccinat, caut familie iubitoare. 031-XXX-XXX.

Familia Georgescu a iubit dintotdeauna câinii. Pe Lucky, cățelușa Pomeranian, o au de aproape 7 ani și o consideră a fi copilul lor de suflet. Tocmai de aceea au luat cu greu decizia de a-i vinde puiul, de doar 6 săptămâni, dar din păcate spațiul și posibilitățile financiare nu le permit să crească 2 câini.

De când s-au hotărât să o dea, soții Georgescu și-au mărit numărul și durata plimbărilor prin parc. I-au pus micuței – pe care au botezat-o Ema – o zgardă roșie, de care au agățat un balon cu heliu. Pe balon au inscripționat un mesaj personalizat, scurt și la obiect: de vânzare. Micuța vulpiță, atât de ușoară încât pare suspendată de balon, e cu siguranță o apariție hilară. Toți o privesc cu drag, dar cei ce se plimbă dimineața prin parc au deja un câine acasă.

Soții Georgescu ar trebui poate să se plimbe printr-o zonă mai populată de copii. Dar n-au niciun astfel de spațiu în apropierea lor, și timpul le este limitat. Încearcă totuși să mai schimbe traseul spre parc din când în când, în speranța că balonul lor plutitor va fi văzut, până la urmă, de cineva care își dorește un câine.

Până atunci, micuța Ema crește în continuare alături de ei, iar domnul Georgescu re-alimentează heliul din balon la fiecare două zile.


Poveștile de mai sus, deși închipuite, ascund în ele un adevăr ce nu iese la iveală decât așa, printr-o testare a limitelor. Acest adevăr e că mica publicitate a devenit atât de mult parte a vieții noastre încât o percepem ca pe ceva complet normal. Iar a ne imagina cum ar arăta societatea fără acest mecanism minunat de a da sau de a căuta anunțuri devine o mare provocare.

Din fericire, mica publicitate e aici pentru a rămâne. A început pe hârtie, apoi s-a mutat în online. Anunțul Telefonic permite cititorilor săi să publice anunțuri extrem de rapid: direct de pe site, din aplicația de mobil, sau prin SMS la 1218 sau 1219. Desigur, varianta clasică de înregistrare a anunțurilor la sediile redacției sau prin Poșta Română e mereu o posibilitate.

Indiferent de metoda aleasă, un lucru este cert: nu durează mai mult de câteva minute, iar anunțul publicitar are un public asigurat, fără efort și cu costuri minime.

O nevoie. O căutare. O speranță.

O poveste mare, ce așteaptă să fie descoperită printre literele unui anunț mic.


🌟 Articol înscris în competiția Spring SuperBlog 2019

🌟 Sursa foto: arhiva personală și pixabay.com (imagini fără copyright)

🌟Titlul este o adaptare a expresiei *Esențele tari se țin în sticluțe mici*

11 gânduri despre „Poveștile mari se ascund în anunțuri mici

Adăugă-le pe ale tale

    1. Mulțumesc, Aura 🙂 A fost o idee provocatoare, și chiar e greu să îți imaginezi cum ar fi lumea de azi fără astfel de detalii, aparent mici, dar care s-au integrat în normalitate. Și cu cât e subiectul mai nefamiliar, cu atât mai mare e satisfacția finală 🙂

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns la Aura V. Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: