5 cărți pe care NU am reușit să le citesc anul acesta 📚

Despre cărți pe care le-am citit pe nerăsuflate și care mi-au plăcut foarte mult am tot scris, nu-i așa?

Ei bine, există și reversul medaliei. Există și cărți cu care n-am rezonat, pe care nu le-am înțeles sau cu care pur și simplu nu m-am întâlnit la momentul potrivit. Nu mă aventurez să le pun etichete acestor cărți, pentru că gusturile nu de discută și poate alții le-au perceput diferit. Pur și simplu, acestea sunt cărțile pe care le-am început și pe care n-am reușit (încă) să le termin 🤓.

📖 Homo Deus – de Yuval Noah Harari

Ironia sorții este că am citit Sapiens, prima carte a lui Harari ca pe o mare revelație. Știu că sunt multe păreri pro și contra ei, dar părerile sunt legate de ideile dezvoltate de autor. Lucrul incontestabil e că, din punct de vedere literar, e o carte foarte bună: captivantă, fluidă, suprinzătoare, provocatoare. Ei, despre succesoarea ei, Homo Deus, n-aș putea spune chiar același lucru, sau poate am început-o eu cu așteptări prea mari, întrucât Harari setase ștacheta foarte sus.

M-am oprit undeva pe la jumate, pentru că mi se părea că se repetă multe dintre ideile abordate și în Sapiens. Într-o perspectivă ușor diferită, dar tot se repetă. Cred că are alt impact citită ca o carte de sine stătătoare și nu ca pe o continuare. O să-i mai acord o șansă anul viitor, în speranța că amintirea lui Sapiens se va mai evapora până atunci.

📖 Iubește și fii iubită – de Dominica Petrovai

Altă ironie, am început cu foarte mare avânt această carte, ba chiar am scris și despre ea, aici. Mi s-a părut că găsesc, în paginile ei, explicația multor mistere și multor comportamente din trecut.

Și totuși, ce s-a întâmplat? S-a întâmplat că a început Superblog-ul și am intrat așa într-o stare de adrenalină care s-a dovedit curând a fi total incompatibilă cu cartea. Pentru unele lecturi ai nevoie de o anumită stare. În cazul de față, e nevoie de o stare mai meditativă. Cartea nu se citește la foc automat, ci, eventual, cu un creion în mână. Citești un capitol, apoi stai și-l analizezi. Te întorci în trecut. Despici firul în patru. Afli mai multe despre tine.

Daaar… n-am mai avut răbdarea necesară pentru a face asta, pentru că îmi fugea mereu gândul atunci când am avut o perioadă aglomerată. Nu-i nimic, am pus-o pe pauză și revenim.

📖 Încă de pe atunci vulpea era vânătorul – de Herta Müller

Mi-am dorit foarte mult să o citesc pe Hera Muller, pentru că auzisem despre notorietatea ei, ba chiar îmi fusese și recomandată de câțiva cunoscuți. Cartea asta cu vulpea ascunde, sub figura stilistică din titlu, o radiografie a comunismului și a terorii generale sub care trăia fiecare.

Sincer, mi s-a părut o carte excelent scrisă. E atât de … vizuală și reușește să transmită atât de bine atmosfera apăsătoare a acelor vremuri încât a fost prea mult pentru mine. După vreo 50 de pagini am renunțat, părea fix genul de carte pe care să o citești într-o zi mohorâtă dacă vrei să te deprimi mai mult decât credeai că ar fi posibil.

Poate îi mai dau o șansă la iarnă. Pentru vară – în niciun caz.

📖 Biblia

Biblia e un subiect delicat, asupra căruia o să revin într-o povestire separată. Cert e că am avut diverse tentative de a o citi de-a lungul timpului, pentru a-mi forma o părere în cunoștință de cauză. Altfel, mi se pare o ipocrizie să spun că aș crede sau n-aș crede în ceva … ce nu cunosc.

Desigur, am mai citit bucățele mici ici colo, dar cap – coadă, nu. Așa că anul acesta am zis să încerc în mod profesionist, urmând un plan zilnic de citire, 5-10 minute pe seară, de pe telefon. M-am blocat pe undeva pe la ziua 50, în paginile Leviticului. Cu această ocazie am găsit somiferul perfect. Nu știu dac-o fi păcat sau nu să zic asta, dar cert e că nimic, niciodată, nu m-a făcut să adorm atât de repede precum încercarea de a citi (fără a sări rânduri) Leviticul.

📖 Bibliotecara de la Auschwitz – de Antonio G. Iturbe

Bibliotecara de la Auschwitz ar fi trebuit să vină în continuarea lecturilor mele despre cel de-al doilea război mondial, dar din motive inexplicabile n-am simțit o chimie pentru scriitura autorului. Sigur, subiectul e interesant, dar parcă nu prea și-l susține stilistic.

Mai mult, faptul că pe copertă se menționează ceva de genul „pentru cei care au îndrăgit Hoțul de cărți„, din punctul meu de vedere dăunează un pic cărții. Poate pentru că am iubit atât de mult originalitatea lui Markus Zusak încât comparația aceasta mi se pare … oportunistă. A fost pusă acolo cu scopul de a vinde.

M-am oprit momentan din citit, pentru că după vreo 100 de pagini încă nu m-a captivat stilul autorului, ceea ce mi se pare destul de grav. Dar mi-am promis că revin la ea după ce termin cartea pe care o citesc (și pe care sigur o s-o finalizez 🙂 ) acum.

***

Cam asta n-am reușit să citesc în prima jumătate a acestui an , deși am încercat.

Tu? Ce n-ai reușit să citești?

Hai să facem și schimb de experiențe negative (sau anti-recenzii), pentru că de recomandări pozitive e deja plin internetul. 🙂

(Sursa foto: pixabay.com)