„Mi-am dat demisia din USR”

„Mi-am dat demisia din USR”. Atât e nevoie să scrie cineva pe pagina personală de Facebook pentru ca informația să devină știre iar știrea să se propage instant pe toate site-urile de știri online.

Nu e povestea mea, dar e povestea foarte actuală a unei persoane pe care o cunosc. Sau bomba zilei, cum ar zice unii.

Dar nu despre știrea în sine vreau să scriu, ci despre constatarea tristă și perfect îndreptățită a celei ce a ajuns brusc în lumina reflectoarelor printr-un simplu anunț de demisie. De atât e nevoie pentru a atrage atenția: de o sămânță de scandal și de potențialul de a lovi în cineva. Imediat se sesizează, din oficiu, presa.

În schimb, dacă îți răpești din timpul tău prețios de mamă și umbli pe coclauri încercând să schimbi ceva în mai bine pentru niște oameni care trăiesc în cele mai proaste condiții, sau dacă strângi bani pentru a le cumpăra ceva de pus pe masă de sărbatori, așa cum a făcut aceeași persoană,  – ei bine ghinion! atunci  nu ajungi la știri.

Nu contează dacă ești un om bun. Contează dacă intri într-un conflict. Atunci da, devii important. Pentru că asta se vinde în România și asta e informația pe care o caută oamenii. Asta atrage. Scandalul.

Hai să fim sinceri, nu tot de-asta ai deschis acest text, atras de titlu?

Stăteam așa și citeam toate articolele apărute în seara asta în presă și mă gândeam ce putere formidabilă ar avea mass-media, pentru a schimba țara asta în bine, dacă ar alege să o folosească în mod constructiv. Dacă ar renunța la știri bombă, la anunțuri apocaliptice, dacă n-ar mai profita de apetitul oamenilor pentru scandal și dacă ar alege, pur și simplu, să facă jurnalism adevărat. Investigații, reportaje, campanii… cum ar fi dacă și-ar folosi resursele pentru a documenta modul în care funcționează lucrurile la alții și ce piese lipsă avem noi? Cum ar fi dacă ar scoate zi de zi în față oameni care contribuie la o țară mai bună, oameni care fac gesturi mici, cu impact pozitiv asupra altora?

Cum ar fi dacă presa și-ar folosi resursele pentru a construi, nu pentru a distruge?

Mi se pare hilar că, zilele acestea, încercăm cu toții să alegem între un PSD și un non-PSD, sperând că alegerea corectă va schimba totul. Va schimba ceva, nu zic nu. Dar cu presa cum rămâne? Cine va schimba vreodată – și, mai ales, cum? – acest stil apocaliptic de a transforma toate micile scântei în incendii apocaliptice? Va fi suficient să se schimbe mentalitatea în politică, dacă mentalitatea presei va rămâne aceeași? Dacă oamenii vor fi în permanență îndemnați să citească tot felul de titluri fataliste, întreținând astfel resemnarea și atitudinea negativistă pe care le afișează atâția români?

Nu e prima dată când îmi exprim dezamăgirea față de ce și cum alege să promoveze presa. Cu 3 ani în urmă, mă revoltau foarte tare toate titlurile care foloseau tragedia de la Colectiv pentru a face audiență, după cum scriam aici. Dar degeaba îmi exprim eu dezamăgirea, singurul lucru pe care îl pot face e să selectez ce citesc și ce urmăresc pe criterii de calitate, nu după senzaționalul din titlu. E greu câteodată, recunosc. Dar nu e chiar imposibil.

Recunosc deschis, acest text e și un experiment. Sunt curioasă – pentru a-mi demonstra teoria – câte vizualizări voi atrage cu un titlu ce indică un potențial scandal. Și sunt și mai curioasă apoi să compar acel număr cu accesările acestor alte articole scrise de mine, care ar fi trebuit să fie mult mai interesante pentru toată lumea:

Pledoarie pentru lumea în care vrem să trăim

Redu, refolosește, reciclează! – pe înțelesul copiilor. Cărți, desene animate și alte resurse educative

Medicamente pentru copii fără E-uri

Despre strada nimănui și despre drumul unei sesizări prin birourile autorităților (in)competente

Nu, nu o să pariez că articolele utile ar putea câștiga lupta, pentru că utilul n-are nicio șansă în fața scandalului.

Sau poate are.  Dacă vom conștientiza ce fel de alegeri facem și dacă vom alege să schimbăm aceste tipare.

 

5 gânduri despre „„Mi-am dat demisia din USR”

Adăugă-le pe ale tale

  1. Din păcate scandalul și negativismul prind cel mai bine și presa asta oferă, neînțelegând ca își educa publicul sa ceara asta și pe termen lung are consecințe nefaste. Un exemplu super simplist articolul meu cu faptul ca romanii nu mai prefera litoralul romanesc a prins mult mai bine decât orice am scris

    Apreciat de 1 persoană

    1. Dap. Oricând scrii de rău despre ceva, cineva, orice – atragi. Vin cititorii ca albinele la miere. E ironic, până la urmă e timp pe care ti-l răpești ție, de la activități plăcute, dar alegi să îți amintești câte motive de nemulțumire ai 🙂 Suntem un pic înclinați spre suferință, oare?

      Apreciază

      1. Nu m-am gândit, dar uite acum ca te întrebi, făceam corelația cu cartea lui Matt Haig, in care spune ca mintea umana e cumva tot la nivelul de om al peșterii. Și dacă în trecut principala preocupare era vânătoare, deci producea suferința ca să își obțină hrana, s ar putea spune ca suntem înclinați mai mult spre suferința.

        Apreciat de 1 persoană

  2. Nu te poti baza pe mine la experiment. Nu titlul in sine m-a facut sa te citesc… Te citesc oricum. Nu stiu cine si-a dat demisia din USR si nici nu imi pasa. Daca as crede a schimba ceva in bine prin demisia aceea poate as retine-o.
    Presa senzationala si presa avida de bombe o alimentam noi. Deontologia ziaristului a decedat de mult. Chiar azi am citit pe blogg pe cineva despre ziaristul Eminescu si despre virulenta sa vis-a vis de administratia de atunci…
    La vremuri noi, tot noi…

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: