Fie noapte, fie cycling…

Fie noapte, fie cycling, în capul meu e o avalanșă de idei. Ce au în comun cele două coordonate temporale e faptul că atunci rămân doar eu cu mine, cu gândurile mele, le întorc pe toate părțile și mi se pare că aș putea muta și munții din loc.

Noaptea, pentru că în ultima perioadă parcă adorm tot mai greu. M-am lăsat de cafea și am rezolvat problema, apoi am recidivat și problema s-a agravat. Nu-i rău, s-au înmulțit gândurile.

Cycling, pentru că ora de bicicletă la sală, în grup organizat și pe ritm de muzică, îmi dă ocazia să fac planuri, să le prioritizez, să le visez.

Noaptea și la cycling simt că nu-mi ajung 24 de ore pentru a bifa tot ceea ce aș vrea să fac. Norocul meu e că imediat ce vine dimineața și imediat ce se oprește roata bicicletei – uit tot. Pun în stand-by toate planurile.

Nu-i rău, în felul ăsta nu sunt niciodată dezamăgită, ci doar în expectativă.

Dar, dacă aș avea timp…

Aș găti zilnic.

Aș face orele de engleză cu Olivia într-un ritm constant și chiar mi-aș pregăti materialele în avans.

Aș scrie despre „Tot ce nu ți-am spus”, o carte care mi-a plăcut foarte mult și care m-a lăsat cu o sumedenie de întrebări și tot atâtea promisiuni.

Aș scrie despre „Semn că te am” și despre tot ce am sperat să fie – dar nu a fost – cartea asta.

Aș învăța să cânt „Nu știi tu să fii bărbat” și „Cosmos” la pian.

Aș termina cursul plătit de Kubernetes pe care îl tot tergiversez, pentru că seara mi-e prea somn pentru a sta concentrată.

Aș lua hainele pe care nu le mai port și le-aș transforma în altceva.

Aș lua la rând toți prietenii pe care i-am neglijat și le-aș face câte o surpriză plăcută.

Aș alerga dimineața în parc și poate aș descoperi că nu-mi place și n-aș mai avea acest regret cum că n-am încercat niciodată.

Dar pentru că nu am timp, și pentru că am învățat dintr-o carte că „good is enough”, zău că sunt foarte recunoscătoare pentru viața mea și pentru puținul pe care reușesc să îl fac.

Și pentru că „puțin” e mai mult decât „deloc”, mă voi înscrie din nou în competiția Superblog și voi alege pe sprânceană maxim 5 probe la care să îmi exersez calitățile de scriitor amator. Maxim 5, pentru că din fericire am câștigat ultima ediție și acum am limită de probe 🙂 N-o să mai fiu finalistă, dar tot voi câștiga ceva adrenalină, numai bună pentru a trece cu zâmbetul pe buze prin toamnă.

„Good” is enough.

Mare adevăr.