Închid cartea, apoi închid si ochii. Țin pleoapele bine strânse, dureros de strânse, pentru a opri șuvoiul lacrimilor care stau să țâșnească. Hoțul de Cărți m-a rascolit puternic. Deschid ochii, dar deși succesiunea stațiilor de metrou și lumea reală se desfășoară în fața mea, tot ce văd e imaginea lui Liesel. Mi-o imaginez ca pe o... Citește în continuare →