"Și au trăit fericiți, până la adânci bătrâneți." Așa se termină cele mai multe dintre poveștile cu care am crescut, ba chiar și o mare parte dintre cărțile sau filmele romantice cu care ne delectam, ca adulți. O sumedenie de povești care te fac să crezi că tot ce e mai dificil într-o relație e... Citește în continuare →
Wow, ce carte! Când am ales-o de pe raft, bibliotecara m-a întrebat dacă știu ceva despre ea. Mi-a spus apoi că ori o s-o iubesc, ori o s-o urăsc, dar indiferentă n-o să mă lase. Și că ei i s-a părut cea mai bună carte citită anul trecut. (Iar eu îmi imaginez că a citit... Citește în continuare →
Am terminat încă o carte de Tatiana Tibuleac, Grădina de sticlă. Și as scrie despre ea, pentru că așa mi-am propus, să aștern mereu câteva gânduri despre fiecare carte citită, numai că de data asta parcă e mai greu ca niciodată. Atunci când am terminat Vara în care mama a avut ochii verzi am crezut... Citește în continuare →
Am terminat de citit zilele astea încă o carte a cărei acțiune se desfășoară pe fundalul celui de-al doilea război mondial. Nu, nu vreau să ajung la vreun record sau să îmi dau doctoratul în acest subiect, pur și simplu parcă trag cărțile astea la mine 😀 Eliberare, de Imogen Kealey (un pseudonim sub care... Citește în continuare →
Am plecat pentru o săptămână acasă la părinți, însoțită de un teanc de cărți serioase. Un pic de beletristică mai de nișă, un pic de psihologie, un pic de parenting. Aveam planuri mari. Praful s-a ales de ele, pentru că pe măsuța de cafea a mamei am dat de una dintre cărțile alea a cărei... Citește în continuare →
"Simt din nou cum crește în mine sămânța amărăciunii. Îmi vine să urlu așa de tare încât să audă fetița că murdăria nu e o culoare și că bolile nu zac în partea neagră a orașului. Vreau să împiedic clipa aia, care vine mai devreme sau mai târziu în viața fiecărui copil alb, când începe... Citește în continuare →
"Vara în care mama a avut ochii verzi" e prima carte despre care am simțit că aș vrea să notez câteva impresii înainte să o termin. Pentru că știu cum se va termina. Indiciile de până acum nu lasă loc altui final. Mi-aș dori să pot spera că sfârșitul va fi unul imprevizibil, că va... Citește în continuare →
Am recitit Anna Karenina după 20 de ani și nu mi-a mai plăcut. Am tras de mine să termin romanul. Să explic de ce. Prima lectură a fost pe la 14 ani. Început de adolescență. Cu ce am rămas din roman, la vremea aia? Cu momentul în care Levin a cerut-o de soție pe Kitty,... Citește în continuare →
Am aflat ieri, de pe Facebook, de o nouă aplicație pentru pasionații de cărți care, așa ca mine, uneori n-au mâini libere pentru a răsfoi paginile unui roman dar au tot timpul din lume pentru a-l asculta 🙂 Audiobooks în limba română Aplicația se numește Echo România și conține o colecție măricică de audio book-uri... Citește în continuare →
(*) Cine a citit deja cartea lui Fredrik Backman îmi va înțelege titlul. Cine nu... e o provocare să o facă 🙂 Ai fost vreodată într-un conflict de idei cu o persoană de vârsta a treia? Ți-ai spus că prăpastia dintre voi e atât de mare, încât nu mai are sens să încerci să îi... Citește în continuare →
În Căsuța Oliviei 