Din punct de vedere al cărților citite, 2020 a fost un an bogat. Nici nu se putea altfel, cu atât de mult timp petrecut în casă ... Obiectivul pe care mi-l propusesem pe GoodReads a fost unul pe care l-am considerat din start imposibil - 36 de cărți - și totuși m-am apropiat de el... Citește în continuare →
Secretul soțului este exact ceea ce promite chiar de pe copertă: o poveste captivantă, care te ține în suspans pagină cu pagină. Poate de asta am și citit-o în doar 2 zile, deși prea subțirică nu e. Dacă m-aș apuca să povestesc frânturi de intrigă sau să fac caracterizări de personaje aș spulbera jumătate din... Citește în continuare →
Am terminat astăzi de citit Orașul Fetelor, de Elizabeth Gilbert, și mi-am propus să scriu despre ea la cald, cu impresiile proaspete în minte. Știu că a fost pe val cartea asta anul trecut, când a apărut. Parcă toată lumea o citea și-și dădea cu părerea despre ea. Unii o ridicau în slăvi, alții își... Citește în continuare →
"Noua ta viață începe când înțelegi că nu ai decât una" a fost un titlu care m-a atras imediat ce l-am văzut. În ultima vreme îmi plac titlurile lungi, care ascund în ele promisiuni și hint-uri despre subiectul acțiunii. În plus, m-a bucurat existența acestui titlu, în speranța că - dacă va fi promovat -... Citește în continuare →
Fiecare scriitor are o trăsătură caracteristică. Așa cum există voci unice pe care le auzi cântând la radio și știi imediat cui aparțin, deși melodia e nouă, tot așa există și scriitori pe care îi poți recunoaște printre rânduri, fără să te uiți la copertă. Eric-Emmanuel Schmitt e, pentru mine, un astfel de scriitor. Dacă... Citește în continuare →
"Ați observat ceva?Părinții noștri nu știu să întrebe. Ce mai faci? Cum te simți? Ești fericit? Ce ai vrea?Părinții noștri știu ce facem, cum ne simțim, dacă suntem fericiți și ce vrem.Știu mai bine decât noi. Nu pierd timpul cu interogații. Niciodată.Părinții noștri sunt geamurile acvariului în care trăim. Sunt pereții de sticlă care ne... Citește în continuare →
Am primit Soția Secretă de la o colegă de birou, m-am uitat la copertă și am strâmbat ușor din nas. Am eu o chestie cu coperțile, trebuie să mă atragă și ele, să îmi spună o poveste sau să mă intrige prin ceva, iar asta mi se părea complet banală și stereotipică. Dar am trecut... Citește în continuare →
Deși în ultimele luni a fost liniște absolută în Căsuța (virtuală a) Oliviei, nu pot să nu duc mai departe tradiția de a încheia anul cu obișnuitul bilanț al cărților citite. Prima parte a acestui bilanț s-a întâmplat la final de iulie, când reușisem să adun în portofoliu 17 dintre cele 36 de cărți pe... Citește în continuare →
Am terminat azi Scara lui Iakov, semnată de Ludmila Ulitkaia. O carte grea, în caracterul literaturii ruse, o carte despre care voi încerca să adun câteva impresii și să punctez niște lucruri cu care am rămăs de-a lungul lecturii, deși mi-e greu să îmi ordonez ideile. Rușii par a fi un popor avid de cunoaștere... Citește în continuare →
Am ales cartea asta din bibliotecă la întâmplare, în urmă cu câteva zile. Nu știam nimic despre ea, nu mi-o recomandase nimeni, dar o luasem cu mâna mea de pe o masă plină de titluri diverse, în cadrul schimbului de cărți la care am participat anul trecut. Cred că mă intrigase titlul, din considerente feministe:... Citește în continuare →
