O lunga petala de mare e una dintre cele mai recente romane semnate Isabel Allende, o poveste remarcabila despre razboi, supravietuire, dragoste si compromisuri.
O lungă petală de mare – Isabel Allende
Cea mai neînțeleasă carte citită vreodată
Sunt multe alte cărți pe care le-aș putea încadra în niște topuri clasice: cele mai frumoase, cele mai emoționante, cele mai neașteptate. Chiar și unele pe care le pot pune, fără regrete, în categoria cele mai proaste. Dar cartea asta s-a desprins cumva de orice calificativ posibil. Aș vrea să o descriu și nu știu... Citește în continuare →
De la entuziasm la dezamăgire, cu Raluca Feher: „America dezgolită de la brâu în jos”
Anul trecut scriam aici despre o carte care mi-a plăcut foarte mult, atât de mult încât am recomandat-o tuturor: "Sa nu râzi... :(", a Ralucăi Feher. Și am făcut din nou greșeala să sper că, dacă prima întâlnire cu un autor a fost reușită, așa vor fi și următoarele. Ar fi trebuit să am un... Citește în continuare →
Eleganța ariciului – opinii la cald și opinii la rece
Seara, la terminarea cărții... Am întors și ultima pagină din Eleganța ariciului , de Muriel Barbery, și am închis cartea cu inima grea. Simt că descrierea de pe copertă mă minte: chiar să fie aceasta o carte pe care cabinetele de psihologie din Paris o recomandă, în loc de Prozac? Sau e, din contră, o... Citește în continuare →
Cu ce am rămas din „Pianul mecanic” de Kurt Vonnegut
"- Aceasta este mașina de spălat vase cu ultrasunete. Sunetul de înaltă frecvență care trece prin apă îndepărtează murdăria și grăsimea din orice obiect în câteva secunde. Scufunzi obiectul, îl scoți, gata!- Și femeia ce mai face? întrebă Khashdrahr.- Ea pune rufele sau vesela în acest uscător, care le usucă în câteva secunde, cu ajutorul... Citește în continuare →
Ce cărți am citit în 2020
Din punct de vedere al cărților citite, 2020 a fost un an bogat. Nici nu se putea altfel, cu atât de mult timp petrecut în casă ... Obiectivul pe care mi-l propusesem pe GoodReads a fost unul pe care l-am considerat din start imposibil - 36 de cărți - și totuși m-am apropiat de el... Citește în continuare →
Secretul soțului, de Liane Moriarty. Suspans, alegeri, nuanțe de gri.
Secretul soțului este exact ceea ce promite chiar de pe copertă: o poveste captivantă, care te ține în suspans pagină cu pagină. Poate de asta am și citit-o în doar 2 zile, deși prea subțirică nu e. Dacă m-aș apuca să povestesc frânturi de intrigă sau să fac caracterizări de personaje aș spulbera jumătate din... Citește în continuare →
Orașul fetelor – de Elizabeth Gilbert: o poveste credibilă, despre oameni adevărați
Am terminat astăzi de citit Orașul Fetelor, de Elizabeth Gilbert, și mi-am propus să scriu despre ea la cald, cu impresiile proaspete în minte. Știu că a fost pe val cartea asta anul trecut, când a apărut. Parcă toată lumea o citea și-și dădea cu părerea despre ea. Unii o ridicau în slăvi, alții își... Citește în continuare →
Noua ta viață începe când înțelegi că nu ai decât una… (de Raphaelle Giordano)
"Noua ta viață începe când înțelegi că nu ai decât una" a fost un titlu care m-a atras imediat ce l-am văzut. În ultima vreme îmi plac titlurile lungi, care ascund în ele promisiuni și hint-uri despre subiectul acțiunii. În plus, m-a bucurat existența acestui titlu, în speranța că - dacă va fi promovat -... Citește în continuare →
O carte curajoasă: Evanghelia după Pilat, de Eric-Emmanuel Schmitt
Fiecare scriitor are o trăsătură caracteristică. Așa cum există voci unice pe care le auzi cântând la radio și știi imediat cui aparțin, deși melodia e nouă, tot așa există și scriitori pe care îi poți recunoaște printre rânduri, fără să te uiți la copertă. Eric-Emmanuel Schmitt e, pentru mine, un astfel de scriitor. Dacă... Citește în continuare →
