Nu mai poate un bărbat pe nume Ove să îmbătrânească fără să se scrie o carte despre el (*)

(*) Cine a citit deja cartea lui Fredrik Backman îmi va înțelege titlul. Cine nu… e o provocare să o facă 🙂

Ai fost vreodată într-un conflict de idei cu o persoană de vârsta a treia? Ți-ai spus că prăpastia dintre voi e atât de mare, încât nu mai are sens să încerci să îi schimbi părerea? Te-ai enervat, neînțelegând de ce se încăpățânează să o țină pe a lui, de ce nu ține pasul cu timpul în care trăiește, de ce se agață de trecut?

Eu da. O, da! Și încă din belșug. Deși încerc să fiu o persoană empatică și să mă pun pe cât posibil în papucii celuilalt, în astfel de cazuri nu-mi iese și pace. Pentru că papucii cu pricina îmi sunt complet nefamiliari.

Cartea asta minunată, „Un bărbat pe nume Ove„, aduce mai aproape de noi acest subiect sensibil care e bătrânețea. Cum se simte trecerea anilor? Cum se simte ieșirea la pensie? Dar pierderea celor dragi?

Și nu, în ciuda acestor teme grele, nu e o carte tristă. Eu am râs din toată inima citind-o, l-am simpatizat pe Ove, văzând lumea prin ochii lui, deși dacă l-aș fi întâlnit în viața reală cu siguranță i-aș fi pus eticheta de „cârcotaș fără ocupație”. De fapt, sunt sigură că am mulți de Ove în jurul meu, pe care îi judec doar din perspectiva mea.

Ove și toți oamenii ca el, ieșiți la pensie, au nevoie de un sens. Viața, așa cum o știau, se schimbă dintr-o dată, ceea ce e un mare șoc. Se văd nevoiți să își umple timpul altfel decât până atunci. Dacă au norocul de a fi înconjurați de familie, șocul e absorbit mai ușor, dar dacă singurătatea e unicul lor prieten… atunci anii li se scurg lent, într-o tragedie tăcută.

De la Ove am învățat să nu o mai judec pe bunica, al cărei singur scop în viață, acum, pare sa fie organizarea de pomeni pentru bunicul. Desigur, eu nu judec intențiile și credințele ei, dar mi-e greu să dau la o parte ceea ce cred despre preoții de la țară, despre banii pe care îi iau de la bătrânii satului și așa mai departe. Dar ei nu îi pasă, și acum înțeleg că asta nu e pentru că nu știe, ci pentru că are nevoie de un sens. Chiar și mersul la cimitir pentru a plivi iarba, și gainile crescute an de an, deși e muncă multă, toate îi dau un sens și nu trebuie descurajate, ci susținute.

Citind și privind lumea prin ochii lui Ove, i-am înțeles și pe cei care merg cu fix 50 unde e limită de 50, deși drumul e liber. Unii oameni respectă regulile din principiu și din obișnuință, chiar și atunci când asta îi face să pară ciudați sau chiar antipatici în ochii altora.

Un bărbat pe nume Ove m-a făcut să râd și să plâng, ceea ce mi se pare un lucru rar pentru o carte și o performanță greu de obținut pentru un scriitor. De obicei o carte e ori tristă, ori veselă. Asta e însă undeva la mijloc, o împletire perfectă, exact ca în viață.

În plus, stilul scriiturii e absolut delicios și original. Fraze scurte, fără brizbrizuri. Fredrik Backman nu are nevoie de figuri de stil pentru a crea imagini puternice. Mi-a amintit de Markus Zusak, pe alocuri. Aceeași plăcere de a arunca în fața cititorului mici piese de puzzle, lăsându-l să aștepte până la final pentru a înțelege imaginea de ansamblu. Iar replicile lui Ove sunt atât de reale, încât parcă îl și vedeam în fața ochilor pe bătrânelul morocănos, veșnic nemulțumit de cei din jurul său. Dovadă stă și complimentul suprem pe care îl poate face Ove cuiva: „Tu nu ești complet idioată.” 🙂

Aceasta a fost a doua mea întâlnire cu Fredrik Backman, după „Bunica mi-a zis să-ți spun că-mi pare rău”. Nu-i așa că doar titlurile cărților te intrigă să le citești? Cred că am mai scris pe aici, pe mine una mă atrag mereu titlurile lungi. Urmatoarea pe listă e Oameni anxioși, astept să vină de la Bookster. Vreau să profit din plin de perioada asta de stat acasă, foarte propice pentru citit în tihnă și pentru savurat pagină cu pagină.

Și acum ma întorc la Anna Karenina. Nu-i o femeie pe care să o lași să aștepte 🙂

4 gânduri despre „Nu mai poate un bărbat pe nume Ove să îmbătrânească fără să se scrie o carte despre el (*)

Adăugă-le pe ale tale

  1. Wow, ce review fain ai scris! Ai si talent, si exercitiu, si rabdare, si indemanare sa trezesti emotii la randul tau, prin textele pe care le scrii. Felicitari! Bine, eu poate nu sunt obiectiva pentru ca si mie mi-a placut teribil de mult aceasta carte, dar nu cred ca as fi fost in stare sa o prezint atat de bine ca tine. Continua cu blogul, faci o treaba exceptionala. 🙂 (si da, mi-ai amintit de mine si de polemica pe care am avut-o pe facebook acum ceva vreme pe tema vitezei maxime, ce tare!)

    Apreciat de 1 persoană

    1. Pai tu ai fost cea care mi-a amintit ca aveam această carte pe listă, prin cuvintele foarte bine alese pe care le-ai scris despre ea. Succint și cuprinzător, ai spus exact ceea ce trebuia pentru a inspira. Deci as spune ca tu ești de vina 🙂

      Cat despre viteza de 50… pe mine m-a amuzat teribil secvența din carte, pentru ca port mereu o discuție în contradictoriu cu D., atunci când ne trezim în spatele cuiva care merge cu viteza mica. El se enervează, eu ii zic sa își imagineze ca e tatăl lui în mașina aia, el spune ca exact asta îl enervează, ca stie ca el asa merge…și tot asa 🙂 Distracție. Da, îmi amintesc și discuția de pe fb, a trezit sentimente intense 🙂

      Mulțumesc pt feedback și susținere! ❤

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: