30 ianuarie Azi am fost toți trei la un concert. Nu unul pentru copii, ci unul pentru oameni mari, dar faptul că am luat-o și pe Olivia face parte din strategia soțului meu de a o obișnui, de mică, cu muzică. Și mă bucur foarte tare că roadele se văd. Sau, mai exact, se aud.... Citește în continuare →

17 ianuarie Unele zile de vineri sunt așa cum trebuie să fie. Relaxate, cu voie bună și mai ales cu multe râsete. Râsul e cel mai bun medicament, ne spun cercetările științifice. Nu știu dac-o fi sau nu medicament, dar cu siguranță e un energizant de succes. Îmi place să râd și îmi plac oamenii... Citește în continuare →

Azi sunt obosită. Pur și simplu. Atât fizic, cât și psihic. E vina mea, energia pe care o am zi de zi e înșelătoare și sunt tentată să întind corzile la maxim. Și sunt ok, ok, ok, până se umple paharul și vine o zi ca cea de azi în care mă simt de parcă... Citește în continuare →

15 ianuarie "Teama de penibil paralizează perfecționiștii timizi" - un titlu bine ales pentru un articol în al cărui conținut mă regăseam și eu, cândva. Am fost crescută, de mică, cu ideea că e foarte important "ce spun alții". Acel "ce-o să zică lumea" pe care îl auzeam atât de des mă înfuria de fiecare... Citește în continuare →

14 ianuarie "Oameni și vin" ar fi fost, poate, un titlu mai potrivit. Oameni, vin și o zi de marți care s-a simțit ca una de vineri. E minunat să închei o seară oarecare, banală, alături de alți 4 oameni în jurul unei mese rotunde, cu 5 pahare de vin și cu copiii jucându-se (nonconflictual... Citește în continuare →

“Ce faci?” “Bine, tu?” “Bine…” Cu toții facem bine, invariabil. Dar în spatele acestui “bine” se ascunde o paletă largă de stări și emoții: bucurie, dezamăgire, furie, minciuni, speranțe, regrete.  Ne e greu sau ne e rușine să vorbim despre toate acestea sau, uneori, considerăm că oricum nimănui nu-i pasă. Și e păcat, pentru că... Citește în continuare →

12 ianuarie. Azi trișez un pic. E trecut de 12 ianuarie cu mai bine de 2 ore și eu simt că sunt trează de atât de mult timp, că parcă nici nu îndrăznesc să număr. Dar o să fiu scurtă: Azi sunt recunoscătoare că am ajuns acasă cu bine, după o vacanță simpatică și cu... Citește în continuare →

Vacanța aceasta pare să fie un experiment. Cred că e prima dată când, deși plec spre o destinație cu temele făcute și cu planurile detaliate pe zile și ore, ajung acolo și aleg să deviez complet de la tot ce îmi propusesem. De data aceasta am ales ad-hoc altă abordare. Mergem în punctul X, stăm... Citește în continuare →

10 ianuarie. Azi aș fi putut să scriu despre ce peisaje frumoase am văzut. Despre cât de mult am râs și m-am bucurat de tot ceea ce s-a întâmplat în jurul meu. Dar o să scriu asta într-un articol separat. Azi am ales să scriu despre frică. Drumurile în Malta sunt, din fericire, scurte, pentru... Citește în continuare →