După o lună de stat acasă

Stăm toți 3 în casă de pe 10 martie. Am mai ieșit doar fugitiv - eu la o plimbare cu trotineta în jurul blocului cu Olivia, el la cumpărături și împreună în pădure, o singură dată, pe 12 martie. Deci putem număra pe degetele de la mâini toate ieșirile la un loc. Dacă mi-ar fi... Citește în continuare →

2020#30. Muzică.

30 ianuarie Azi am fost toți trei la un concert. Nu unul pentru copii, ci unul pentru oameni mari, dar faptul că am luat-o și pe Olivia face parte din strategia soțului meu de a o obișnui, de mică, cu muzică. Și mă bucur foarte tare că roadele se văd. Sau, mai exact, se aud.... Citește în continuare →

2020#17. Râsete.

17 ianuarie Unele zile de vineri sunt așa cum trebuie să fie. Relaxate, cu voie bună și mai ales cu multe râsete. Râsul e cel mai bun medicament, ne spun cercetările științifice. Nu știu dac-o fi sau nu medicament, dar cu siguranță e un energizant de succes. Îmi place să râd și îmi plac oamenii... Citește în continuare →

2020#16. Oboseală.

Azi sunt obosită. Pur și simplu. Atât fizic, cât și psihic. E vina mea, energia pe care o am zi de zi e înșelătoare și sunt tentată să întind corzile la maxim. Și sunt ok, ok, ok, până se umple paharul și vine o zi ca cea de azi în care mă simt de parcă... Citește în continuare →

2020#15. Penibil.

15 ianuarie "Teama de penibil paralizează perfecționiștii timizi" - un titlu bine ales pentru un articol în al cărui conținut mă regăseam și eu, cândva. Am fost crescută, de mică, cu ideea că e foarte important "ce spun alții". Acel "ce-o să zică lumea" pe care îl auzeam atât de des mă înfuria de fiecare... Citește în continuare →

2020#14. Oameni.

14 ianuarie "Oameni și vin" ar fi fost, poate, un titlu mai potrivit. Oameni, vin și o zi de marți care s-a simțit ca una de vineri. E minunat să închei o seară oarecare, banală, alături de alți 4 oameni în jurul unei mese rotunde, cu 5 pahare de vin și cu copiii jucându-se (nonconflictual... Citește în continuare →

2020#13. Bine.

“Ce faci?” “Bine, tu?” “Bine…” Cu toții facem bine, invariabil. Dar în spatele acestui “bine” se ascunde o paletă largă de stări și emoții: bucurie, dezamăgire, furie, minciuni, speranțe, regrete.  Ne e greu sau ne e rușine să vorbim despre toate acestea sau, uneori, considerăm că oricum nimănui nu-i pasă. Și e păcat, pentru că... Citește în continuare →

Blog la WordPress.com.

SUS ↑