Vorbeam azi cu un prieten şi dintr-una-ntr-alta mi se plânge că o cunoştinţă comună, să-i spunem X, scrie de ceva vreme numai despre subiectul Y. Pe Facebook, că despre asta era vorba. Şi că e bine să afli ce părere are omul, dar o cam înţelegi din prima, nu e nevoie să ţi se reamintească... Citește în continuare →
Se dau următoarele momente din viață, amintiri una și una: 2016: RMN-ul M-am dus la Regina Maria, să fac un RMN cu substanță de contrast care îmi fusese recomandat de un medic de al lor. Recepționera mi-a dat formularul pe care trebuia să îl semnez înainte de a intra în sală. Se specifica acolo că... Citește în continuare →
Tocmai am terminat de citit una dintre acele cărţi rare care te pun pe gânduri şi pe care vreau neapărat să o recomand, în speranţa că va ajunge în casele cât mai multor oameni. Cartea se numeşte Cei mai fericiţi copii din lume şi este o radiografie extrem de surprinzătoare a socitetăţii olandeze în general... Citește în continuare →
Pe 1 septembrie au început înscrierile pentru cea de-a 17a ediție SuperBlog, una care se anunță cu totul specială. De ce? Pentru că în 2018 SuperBlog aniversează nu mai puțin de 10 ani de existență. Eu am fost prinsă în focul acestei competițiii de 3 ori până acum și am avut doar de câștigat în... Citește în continuare →
Se spune despre Großglockner Hochalpenstraße că este cea mai celebră şosea alpină din Austria şi unul dintre cele mai frumoase drumuri din lume. Şi pe bună dreptate! Şerpuind printre munţi de peste 3000 de metri, ale căror vârfuri acoperite cu zăpadă se pierd deseori în nori, cei 48 de kilometri de şosea îţi oferă acces la peisaje... Citește în continuare →
Am petrecut toată săptămâna trecută în Olanda, într-un așa numit business trip. Din fericire, deși m-am dus la birou ca într-o zi normală, am avut suficient timp seara plus două weekenduri anexate pentru a mă plimba de colo colo, vizitând atât Rotterdam-ul, orașul gazdă, cât și punctele de atracție învecinate. Bonus: m-a însoțit și soțu',... Citește în continuare →
Le-am numărat cu grijă. Întâi pe degete, apoi pe calendar. Au trecut unsprezece zile de când Olivia ne-a făcut cu mâna din mașina care o ducea spre bunici și până azi când, la ceas târziu în noapte, ne-am revăzut. Noi am fost în Olanda, printre canale, biciclete, și felii de pâine presărate cu ciocolată. Ea... Citește în continuare →
"Ce, cum, deja ai devenit expertă în blogging și te crezi în stare să dai sfaturi despre engagement ?" -- ar spune poate cititorul sceptic, văzând acest titlu pompos și plin de promisiuni. Și ar avea dreptate să își pună semne de întrebare, pentru că blogul meu și engagement-ul sunt ca sarea și ... mierea.... Citește în continuare →
- Mami, cât ziceai că stau în spital copiii ăia? - Între una şi patru luni, sau chiar mai mult dacă nu funcţionează medicamentele date de doctor. Olivia stă şi se gândeşte, pare ca ar vrea să calculeze ceva, dar nu prea ştie cum. Într-un final, prinde curaj: - Cât înseamnă patru luni? - Păi... Citește în continuare →
