Jurnal de bord 2024 – Săptămâna 11 – Oscar

71/2024 – 11 martie, luni

Lunea e mereu o zi groaznic de obositoare la birou, poate prin contradicție cu duminica relaxantă care o precede. Ce-ar fi de zis e că am mâncat o ciocolată și o pungă întreaga de bomboane, tot de ciocolată, în intervalul 1-5, cam atât de tare m-au epuizat mental toate discuțiile și problemele adunate la grămadă 😀

Pe seară am inaugurat pictura cu Vlad, n-a fost chiar un dezastru, iar Olivia a fost în vizita pe la o prietenă.

Și acum o să mă recompensez ducându-ma la culcare, cu un podcast inteligent răsunand în urechi, din care mâine nu-mi voi aminti nimic, pentru că voi fi adormit în 10 minute.

72/2024 – 12 martie, marti

Prăjituri, șampanie și workshop de lumânări parfumate la birou.

As fi scris mai multe despre ziua asta frumoasa, doar că aveam niște restante de somn de recuperat. Poate mâine.

Oricum, a fost frumos.

73/2024 – 13 martie, miercuri

Cea mai frumoasă parte a zilei de azi a fost  concertul Irinei Rimes, de seara, la care am fost cu Olivia și D. Mi-a plăcut foarte mult, i-am cântat melodiile, știam oricum multe dintre ele pe de rost, dar mi-a plăcut și atmosfera, a fost peste așteptări.

Nu mi-a plăcut că am plecat la concert pe un fundal stresant, D era prins într-un incident de la birou care a degenerat într-un overtime fără estimare de timp, așa că tot timpul a stat pe telefon. Un bilet foarte bine investit. 

Am înțeles situația, îi știam detaliile tehnice și ca „trebuia” să fie prezent la muncă,  nu era doar un moft, pe de o parte m-am enervat pe situație, pe de alta m-am bucurat că eu par a avea un comutator intern care poate să treacă de la  ce se întâmplă la birou la viața personală suficient de ușor, și să nu las una să o acapareze complet pe cealaltă.

Noroc că a fost și Olivia, am avut cu cine să mă bucur de ce se întâmpla pe scenă și m-am exteriorizat, desigur, mai tare decât ea 🙂 .

M-au entuziasmat melodiile, invitații, baloanele. E și asta o bucurie, capacitatea de a ma entuziasma din puțin. Sper să dureze cât mai mult.

Vlăduț e la bunici de dimineață, l-am dus acolo special ca să putem merge noi 3 la concert. I-am simțit lipsa seara.

74/2024 – 14 martie, joi

Finalul de zi ma prinde obosită. Când am planificat aceste 2 zile în care V să stea la bunici, pe fondul concertului de ieri, mi le-am imaginat cu totul altfel. Mai orientate spre relaxare și spre activități sociale. În realitate n-au fost așa, ba chiar mi s-au părut mai stresante decât o zi normală.

Nu pot decât să trag linie și să văd încă un avantaj al faptului că am copii. Mă obligă să mențin un echilibru, să încerc să plec de la birou zilnic la o oră constantă, să nu mai amân „încă un pic și încă un pic”, să stau cu ei seara chiar dacă îmi mai fug gândurile prin altă parte. Azi am plecat târziu, am dus-o pe O la dansuri și am stat afară, în ploaie, dar sub o streasina,  pentru a termina ceva pe laptop, căci înăuntru nu aveam internet, am ajuns acasă târziu, am mai terminat ceva pe laptop… când scriu asta mi se pare și mai trist decât mi se părea inițial :).

Dar m-am simțit norocoasa când Olivia mi-a pregătit o baie cu spumă, chiar a fost un strop de bucurie într-o zi mult prea Încărcată de probleme cărora cu siguranță le acord eu o importanță mai mare decât o au de fapt.

Zile și zile. Păcat că asta avea mare potențial teoretic de a fi una cu care să fac ceva frumos.

75/2024 – 15 martie, vineri

Am plecat în jurul prânzului la bunici, pentru a-l lua pe V acasă, dar am rămas până la urmă cu toții aici. Am pus la cale planuri mari pentru mâine, iar plimbarea dus întors nu mai avea sens. De-abia aștept, sper ca totul să se concretizeze și să am detalii simpatice mâine.

Grădina e tot mai verde, iar unii dintre pomi au și înflorit. Mi se pare foarte interesant cum de părinții mei îi recunosc pe toți- ăsta e măr, ăsta păr, ăsta cireș (și așa mai departe, lista lungă), mă simt complet afona pe acest subiect. Singurul moment când îi pot deosebi și eu e acela în care au fructe 😀. Așa că am cerut detalii clare despre ce îi deosebește pe copaci unii de alții, as zice că de acum aș fi și eu în stare să-i deosebesc. Bine că n-am totuși de dat vreun examen pe astfel de subiecte.

76/2024 – 16 martie, sâmbătă

Azi n-am cum să scriu despre altceva sau despre altcineva, decât despre el:

Am plecat de dimineață cu mic cu mare, undeva în Giurgiu, la un nene care postase pe Facebook că vinde niște căței. Deși de-a lungul săptămânii am avut planuri mai mari de documentare și de căutare, „turbulentele” de pe la birou m-au lăsat cu zero timp liber, așa că am decis să merg pe mâna anunțului care mi-a ieșit singur în cale. Olivia ne tot bate de mult la cap că vrea un Golden Retriever, și am zis că n-ar fi rău de avut și un câine mai maricel la curte, nu doar un piciulete.

Și sper că a fost o alegere bună, puiul de 2 luni cu care ne-am întors acasă e cu siguranță adorabil. Îl cheamă Oscar și e un lipicios și jumătate. Mă gândeam că va dura un pic până să devină prietenos și să se adapteze noului loc, dar s-a lipit de noi aproape instant, pare jucăuș și cred că va fi un bun prieten pentru Olivia și Vlad, atât acum dar și când va mai crește. Cu siguranță va fi mai înalt ca V în 10 luni, să vezi atunci spectacol. Ambii părinți ai cățelului erau frumoși și blânzi, am avut ocazia să interacționam cu ei, dar tatăl chiar mi s-a părut spectaculos. Sper să îi semene ăsta micu’.

77/2024 – 17 martie, duminică

Ieri și azi am avut treaba cu cățelul 😀 Unde doarme, cât mănâncă, hai la vaccin, hai să îi facem baie, du-l afară, adu-l în casă, o distracție generală.

E super scump, mai că l-aș fi luat și eu la bloc, bine că am totuși luciditatea de a accepta că un câine e în mod clar mai fericit la curte. O să-l vedem totuși suficient de des, mai vin și vacanțele, de-abia aștept să ne petrecem timpul pe afară jucându-ne. ❤️

Am minim 100 de poze cu cățelul în telefon, în doar 2 zile. Boală gravă.

Închei săptămâna cu o grămadă de idei și dorințe pentru cea care vine, toate la categoria „timp liber”. Să vedem ce se alege de ele.

Hai, încă o poză cu pufosenia, de final: