Jurnal de bord 2024 – Săptămâna 12 – Drumuri

78/2024 – 18 martie, luni

Am început săptămâna determinată să fur mai mult timp, de pe unde s-o putea, și să îmi gândesc altfel prioritățile.

Așa că în seara asta am stat mai mult în bucătărie, am pregătit o salată pentru mâine la pachet, am încercat să reciclez niște resturi ale unor mâncăruri trecute de prima tinerețe, și să le dau și copiilor de treabă cu un atelier improvizat de făcut coca. Am furat meserie de la mama.

M-am uitat la noua variantă de Chefi la Cuțite cu părere de rău, obișnuia să îmi placă emisiunea, mi-am dat seama încă o dată că îmi plăcea datorită oamenilor.

79/2024 – 19 martie, marți

Deja 19 martie, wow! Parcă mai ieri era prima zi de primăvară și mă duceam cu borcanul după mine la birou, să am în ce pune potențialele flori primite. ( loc de emoticon ironic). Am deprimat borcanul și altceva nu 😀

Azi a avut loc tragerea la sorti pentru campionatul de ping pong corporate, organizat la birou. M-am băgat, desigur, cum era să nu mă bag? E un simbol al evoluției personale, dacă stau să îmi amintesc cum nici nu nimeream mingea, cu 10 ani în urmă. Și ce să vezi, am nimerit în echipă cu unul dintre favoriți, mâine poimâine scriu aici că am devenit campioană la dublu. El se pare că e și bun și competitiv, eu doar competitivă, dar sper să fie un atu suficient.

Hai că până acum m-am ținut de plan. Mai puțin stres, mai multă viață.

Alt moment de bucurie al zilei a fost acela în care m-am contrazis fără nicio emoție cu 2 bărbați carora le place să aibă mereu ultimul cuvânt, și care până la urmă mi-au dat dreptate. E de notat în calendar. Evenimentul a meritat să fie sărbătorit cu 30 de minute de bicicletă, la sală, care mi-au șters instant din cap toate gândurile legate de birou.

80/2024 – 20 martie, miercuri

Azi am avut un mic meci de antrenament cu partenerul meu de ping pong. Karma. A fost foarte amuzant, într-un fel, pentru ca deși am picat cu unul dintre favoriți, înțeleg că nu obișnuiește să joace la dublu, și a început prin a spune ce nu fac bine. Și tot cam pe acolo s-a oprit 😀 Noroc că am trecut de etapa în care m-ar fi atins astfel de critici și am ajuns să mă distrez pe seama lor.

81/2024 – 21 martie, joi

Zi de mare lansare „la apă” a unui proiect la care se lucrează de 2 ani încoace, care a trecut prin multe mâini și a ajuns la mine, s-a nimerit sa fiu eu cea care taie panglica și culege laurii…. sau, în cazul de față, căreia i se sparg oalele în cap.

Noroc că sunt control-freak și am insistat de ieri să începem tot ce aveam de făcut la 9 fix, ca să terminăm până în prânz, și cu toate astea ne-am întins pe aproape 9 ore, timp în care au apărut și s-au și stins o grămadă de focuri. Mi-as fi dorit ca la finalul acestei zile să fi putut zice că am fost control-freak degeaba, și ca lucrurile erau perfect clare, dar n-a fost așa, concluzia a fost mai degrabă contrară. Aș putea zice că totul e bine când se termină cu bine, dar vorba unui coleg, „Hai să nu numim asta succes, doar să ne bucurăm că nu a fost chiar un eșec” .

Seara plimbarea bi-saptamanala până la dansuri, pedalat pe bicicletă vreo 40 de minute, întors acasă, jucat cu copiii, povestit toate problemele zilei.

V are o perioadă atât de cliseica intervalului 2-3 ani, the terrible twos, în care dacă nu se întâmplă ce vrea el se supăra, trântește, țipă, își face auzite dorințele cu vârf și îndesat. A devenit tot mai vorbăreț, face propoziții mai complexe, cu cuvinte de legătură, tot stalcite, trebuie să îi cunoști dicționarul personal ca să îl înțelegi, dar oricum e un mare salt.

82/2024 – 22 martie, vineri

Ping pong matinal, prânz cu o prietenă, zi de lucru relaxantă în care în sfârșit am făcut ce am vrut, nu ce ardea.

Seara am plecat la bunici, să-i vedem și pe ei, dar și pe Oscar, și-am constatat că s- mărit vizibil. Mâine poimâine o să devină un adevărat dulău.

Sper să am mai mult timp de citit in weekend, și să finalizez cartea curentă. Shuggie Bain, poate am mai amintit de ea, cred că are șanse să între în topul lecturilor care m-au captivat cel mai mult. La coada așteaptă și „The Little Big Things „, autobiografia după care s-a pus în scena musicalul cu același nume, văzut la Londra. Nu-mi vine sa cred că, în facultate și imediat după, au fost niște ani de zile în care n-am citit mai nimic. Am avut alte priorități atunci, știu, dar zău că parcă regret toate cărțile pe care puteam să le citesc în perioada aia.

83/2024 – 23 martie, sâmbătă

Weekendul acesta e al bunicilor, se pare. Ne-am trezit la unii, și am plecat spre ceilalți. Mi-aș fi dorit să mă teleportez, nu-mi provoacă nicio plăcere mersul cu mașina.

Pe lângă întâlnirile de familie, în Tulcea, am făcut și o plimbare cu copiii prin oraș, până pe faleză și înapoi, și m-am bucurat să văd că, dupa ce a fost inchisa ani de zile pentru renovare, arata în sfârșit decent, și că a devenit un loc unde cei mici se pot plimba cu rolele și bicicleta. Mi-a trezit un sentiment de melancolie, parcă mi s-a făcut dor de faleza mea din Galați, de care mă leagă atâtea amintiri frumoase.

Scriu acum, pe seară, cu inima un pic înmuiată de declarația Oliviei, care mi-a mărturisit că de când a apărut fratele ei în peisaj am timp de ea doar pe fugă. Și că nu vrea să fie o sora din aceea care își urăște fratele, dar că uneori….

M-a lovit direct în punctul sensibil. Știu că are dreptate. Și chiar e o soră bună, în ciuda tuturor lucrurilor pe care le-a avut doar pentru ea și pe care acum e nevoită să le împartă, începând cu atenția mea.

84/2024 – 24 martie, duminică

Două gânduri m-au răscolit mai puternic astăzi.

Primul: ce ușor e totul în ziua de astăzi pentru noi ca părinți, obiectiv vorbind, și cât de greu ni se pare totul! Am ascultat niște povestiri despre cum era să ai copii mici prin anii 80 și ceva, când toate se dădeau cu rația și trebuia să stai la cozi, chiar și noaptea, cum uneori stătea toată familia, ca să primească o porție de om. De necrezut pentru cei care n-am prins asa ceva, sau care nu mai avem amintiri din vremurile acelea. Și care acum ne plângem  de oboseală din te miri ce.

Al doilea: ce frumos ar fi dacă, atunci când un cuvânt sau o frază aparent inofensive apasă în celalalt niște butoane, un autor omniscient și omniprezent ar explica în detaliu de ce, care a fost parcursul emoțional al cuvântului, ce umbre a trezit sau ce furtuni a dezlănțuit el, și care e tot discursul interior al celui afectat.