Jurnal de bord 2024 – Săptămâna 13 – Adio rutină

85/2024 – 25 martie, luni

Am început săptămâna în forță, la propriu. După fix 4 ani de pauză, astăzi am fost din nou la o oră de BodyPump. Bucuria măruntă a zilei e, așadar, faptul că mi-am stăpânit impulsul de a renunța la jumătatea orei 😀 și am rezistat până la final. Acum, când scriu, deja mă dor toate (Deși am început cu cele mai mici greutăți), dar sper că săptămâna viitoare va fi mai bine.

Cea mai mare parte a serii am petrecut-o în bucătărie, mai cu toți membrii familiei, făcând împreună ardei umpluți și plăcintă de ciuperci. Fiecare după posibilități, desigur. Mi-a amintit de copilărie, când bucătăria părea să fie camera principală a casei, nu doar un loc unde vii doar când te roade stomacul. Mi-a plăcut.

86/2024 – 26 martie, marți

Emoții și experiențe mixte.

Am jucat 2 dintre meciurile mele din cadrul campionatului de ping pong, unul a fost pe plus, altul pe minus.

Am ieșit la masă cu colegii și a fost plăcut, fără momente stânjenitoare de tăcere în care nimeni să nu aibă nimic pe spus. N-am stat niciunul pe telefoane în mod activ, maxim verificat. Nu mi-a venit să cred.

Am avut niște discuții mai neplăcute, dar necesare. Învăț cu pași mici să fiu și rea, dacă trebuie.

Am urmărit tractoare, pisici și rațe la ceas de seară și am probat comanda venită de peste mari și țări, de la Temu. A fost mult peste așteptări, îmi asumasem riscul ca jumătate din comandă să fie un eșec, n-a fost așa. Un singur articol m-a dezamăgit, dar și el e totuși purtabil.

Am terminat cartea. Am plâns.

87/2024 – 27 martie, miercuri

Speram ca în seara asta, dupa ce adoarme V, să scriu câteva rânduri despre ultimele 2 cărți citite, cât mai la cald. Doar că la cât m-am chinuit să îl adorm, mi-a pierit tot cheful și energia. Poate mâine.

Azi după ce m-am întors de la birou am mâncat ceva rapid apoi am ieșit pe afară cu copiii, el cu bicicleta și ea cu rolele. Ce dor mi-era să fie din nou lumină seara! Iar de săptămâna viitoare va fi și mai și. A fost plăcut, dar ne-am plimbat în 3. Îmi pare rău că ea nu mai reușește sau nici nu se agită foarte tare să își stabilească întâlniri cu colege sau prietene, iar el e încă total antisocial, nu vrea să interacționeze deloc cu copii de vârsta lui. Doar cu copii mai mari 😀 Dar ne-am plimbat, am mâncat o înghețată și am vorbit despre școală. Frumos și așa.

88/2024 – 28 martie, joi

Azi am fost un pic cam bitchy la birou și cineva mi-a zis ca par supărată, apoi am realizat ca așa am cam fost toată săptămâna. Cred că motivul de bază e că, atunci când sunt un pic copleșită de numărul mare de lucruri pe care le am de făcut, persoanele super relaxate care merg în ritm de melc mă scot din minți. Așa cum am aflat cândva la un curs de PCM, acesta e modul în care reacționează un thinker la stres.

În alta ordine de idei, mâine m-am ales cu o prezentare demonstrativa a unui aspirator celebru, la mine în casă.  Aștept cu interes, dar și cu teamă.

89/2024 – 29 martie, vineri

Am citit ieri seară câteva articole pe internet despre cum decurge treaba cu aspiratorul, așa că m-am decis să renunț la experiență, și să anulez. Cred că bine am făcut.

De notat pentru posteritate, din ziua de astăzi, e că mi-am bătut soțul la ping pong. Același soț care în urmă cu mai bine de 10 ani trăgea de el să joace cu mine, că eram la nivelul mării și nu mă vedea progresand  într-un ritm mulțumitor. Victoria de astăzi, în mod interesant, m-a făcut să îmi spun, încă o dată, că poate nici condusul nu e o cauză pierdută. Diferența ar fi, poate, că la ping pong eram praf dar îmi plăcea, pe când la condus nu că aș fi praf, dar nu-mi place modul în care mă face să mă simt.

90/2024 – 30 martie, sâmbătă

O splendidă zi de primăvară, chiar cu accente de vară, petrecută la curte, mai mult pe-afara decât în casă.

Așa că astăzi, în loc de cuvinte, voi lăsa pozele să vorbească pentru mine.

91/2024 – 31 martie, duminică

Îmi imaginasem puțin altfel ziua de astăzi, planurile s-au schimbat de la primele ore ale dimineții, dar chiar și așa, trăgând linie, îmi place cum am încheiat săptămâna.

Olivia avea în program un soi de „team building” cu trupa de dans, așa că am dus-o dimineața la locul de întâlnire și am recuperat-o de-abia la 3.

Între timp, ignorând complet Sfânta zi de odihnă, m-am apucat să fac curat pe balcon. Să adun pe categorii tot ce aveam păstrat pentru reciclat, să șterg degetele groase de praf așternute peste iarnă, și alte lucruri de-astea mici și mărunte, care ne-au ținuți ocupați și pe mine și pe V vreo 3 ore bune. În final, balconul a devenit din nou un spațiu în care te poți și relaxa, nu doar o extensie a casei în care să depozitezi gunoaie și biciclete.

Am fost foarte mândră de mine la final. 😀

După ce am recuperat-o pe O, am mai mâncat o înghețată și am rămas puțin în parcul de lângă casă. Am simțit o urmă de regret că n-am mai ajuns într-un parc adevărat, cum aveam de gând, dar a fost bine și-așa.

Pe seară am avut un musafir, care de altfel ne e și rudă, și m-am trezit gândindu-mă că de mult nu ne-a mai calcat pragul cineva nou, ca să spun așa. Mi-a plăcut sentimentul. Cât de ciudat sună asta, parcă aș fi complet antisociala. Efectul pandemiei și al copiilor.

Citesc ‘The Little Big Things”, autobiografia lui Henry Fraser, cea după care s-a pus in scenă musicalul văzut in Londra. Așa cum promitea, e plină de optimism și de mesaje pozitive, e o plăcere să o citesc. Merge puțin greu pentru că n-am mai citit de ceva timp beletristica in engleză, trebuie să mă reobisnuiesc. Aseară am încercat să schițez câteva rânduri despre ultimele 2 cărți citite, căci chiar vreau să scriu despre ele, dar n-aveam acea stare în care să curgă cuvintele. Nici azi n-o am. Am scris ceva, dar mi se pare că e un ceva prea mic pentru o carte atât de mare. Ca și cum aș fi scris un subiect la examen și știu ca nu e de 10, ci de un maxim 7-8. Așa că deocamdată notițele mele rămân la sertar.

Una peste alta, a fost o săptămână în care toate au mers bine și în care am petrecut mult mai mult timp în activități diferite.