92/2024 – 1 aprilie, luni
Nu e o păcăleală, am reușit să merg și azi la sală, la ora de ridicat greutăți (mici în cazul meu), iar pe seară am dat o tură de cartier de vreo oră, să bifez și mersul pe jos.
Tura n-a fost lipsita de scop, căci m-am întors și încărcată de cumpărături, și cu copiii plimbați, unde mai pui că l-am văzut și pe Fulger McQueen reincarnat (sau re-tablagit) exact la noi în zona. Cineva, nu spun cine, a acceptat cu greu să plece de acolo.
Aș mai mentiona ca fun fact că aseară, după ce mi-am notat conștiincios momentele importante ale zilei în jurnal, mi-am amintit de un video scurt văzut pe Facebook cu secvențe din primul episod Grey’s Anatomy și mi-am zis „Hai să revăd și eu 10 minute, să îmi aduc aminte cum arătau personajele pe atunci.” Două episoade mai târziu mi-am amintit de ce evit să mă uit la seriale. Fiecare cu dependența lui.
93/2024 – 2 aprilie, marți
Bucuria mai specială a zilei de astăzi vine din asaltul asupra dulapului de haine, în încercarea de a scoate la lumină garderoba de vară, și de a o pune la naftalină (vorba vine) pe cea de iarnă.
Mi-am amintit de perioada din pandemie în care am citit cartea lui Marie Kondo despre cum să renunți la lucrurile care nu îți aduc bucurie, și la ce entuziasm mă cuprinsese atunci, așa că am zis să merg pe varianta hardcore și să scot pe pat tot conținutul dulapului, și să pornesc de acolo. Copleșitor, uitasem treaba asta 😀
Daaar, ce n-am uitat e că o haina trebuie sa îmi transmită o stare pozitivă pentru a decide să o păstrez, altfel e mutată intr-una din categoriile ‘de donat’ sau ‘de păstrat’. Raportez cu bucurie că am reușit să mă desprind de multe.
94/2024 – 3 aprilie, miercuri
Am reușit azi să fac o surpriză unei prietene, a fost plăcut, trebuie să organizez mai des momente spontane
Am remarcat că am râs mult la birou zilele astea, deși nu pot spune că a fost mai lejer programul, ceea ce e un lucru bun. Chiar am făcut și haz de necaz.
Am ieșit pe afară și am stat la aer, am avut de gestionat un moment interesant din categoria „mamă de fată”. Mi-am amintit cum încep să fie băieții, cam dintr-a 4-a – a 5-a încolo, cum reacționează ei când le place de cineva, și cum încep să fie încălcate limitele. A trebuit să o informez pe mama unui coleg de-al Oliviei că al ei băiat a început să facă ceva ce-ar trebui gestionat cât mai curând, de preferat, și mi-a sugerat ceea ce puteam să jur că ar sugera cele mai multe mame de băieți: că și fetele o caută cu lumânarea.
Sună bine viitorii ani, vor fi plini de provocări.
95/2024 – 4 aprilie, joi
Să tot am parte de zile de-astea când trag linie clară după programul de birou și mă opresc sa respir și să mă bucur de ceva frumos.
V e la bunici de dimineață, pentru că i-a sosit acolo o mașinuța mult așteptată, și chiar a fost nerăbdător să se ducă să o întâlnească. Așa că azi n-am timp de scris, trebuie să profit din plin de timpul pe care îl pot umple cum vreau eu.
Se pare că îl umplu admirând rațele de pe lac, în timp ce o aștept pe Olivia.
96/2024 – 5 aprilie, vineri
Am avut o zi de concediu astăzi, V este încă la bunici, sofeaza de dimineață până seară, așa că mi-am propus să mai petrec ceva timp cu O, doar noi două, pentru a-i mai umple și ei paharul de atenție. Și chiar m-am distrat și eu.
Pentru început, cât a fost ea la școală, am urmărit o clasă de Yoga cu dragul meu Tim (de când l-am descoperit, nu l-am mai părăsit), apoi am urmărit 2 episoade din Grey’s Anatomy în timp ce am spălat frigiderul. 😃 M-am gândit că în felul asta nu mai pare chiar o pierdere de timp, ci mai degrabă o motivație pentru o activitate altfel plictisitoare.
După școală, am mers împreună să ne tundem, #cafetele, am mai vizitat și câteva magazine din mall, că altfel nu se putea, iar apoi mi-am îndeplinit mie o dorința pe care o aveam de ceva timp pe listă, și anume aceea de a merge la MINA. Deși m-a avertizat cineva de la prânz ca nu e cine știe ce, mie totuși mi-a plăcut și cred că e o experiență interesantă. Atât doar că pe alocuri mișcările de imagini m-au amețit, mi-au părut a fi prea rapide, dar poate doar asupra mea au avut acest efect.
Am încheiat ziua cu o plimbare prin parc și cu o cina la terasă, nu cu O – pentru că ea avea alte planuri in deplasare, ci cu D, și am simțit că a fost o zi perfecta.
97/2024 – 6 aprilie, sâmbătă
Ca multe sâmbete de ceva timp încoace, am stat la curte. De data asta, și pe o vreme superba, între copaci înfloriti și iarba verde, cu căței, pisici, ciripit de pasarele și o grămadă de oportunități de mișcare în aer liber.
M-am bucurat în mod deosebit ca O si-a facut niste prieteni printre vecini și chiar a plecat la o tura de sat cu bicicletele. S-a întâmplat asta mai devreme decât as fi sperat, și tare frumos ar fi sa devina o obișnuință. Oricum, primăvară la casă e cu totul alta experiență față de cea la bloc, parcă o simți mai intens, faci mișcare, ești toată ziua afară.
Drept consecință, am picat … înainte de ora 9 😀
98/2024 – 7 aprilie, duminică
Cum se întâmplă de multe ori în viață, după niște zile în care totul a fost zen, urmează una care se încheie cu nervi și cu sentimentul de ciudă de a strica un șir de bucurii.
Nu că s-ar fi întâmplat ceva grav, doar un telefon scăpat în apă, care are mari șanse să nu supraviețuiască de mâine încolo, la cum se comportă, și o atitudine sfidătoare a Oliviei, care m-a supărat cel mai mult.
Nu știu în ce măsură comportamentul ei ține de personalitate și în ce măsură e o greșeală a mea, de a-i permite prea multe, sau poate de a-i cere prea puține, dar faptul că mereu are ceva de comentat, chiar și atunci când situația ar impune să recunoască o greșeală și să fie măcar un pic spasita… mă termină nervos. E un contrast incredibil între cât de multă răbdare pot avea, uneori, și cât de brusc mă face să mă enervez, alteori.
Mi-aș fi dorit să închei saptamana numai cu gânduri roz, în schimb o închei cu gândurile clasice de părinte: nu îmi fac treaba suficient de bine.
În Căsuța Oliviei 
Lasă un comentariu