În căutarea unei vieți mai bune

2 din 10 români apți de muncă (19,7%, mai exact) cu vârsta cuprinsă între 20 și 64 de ani trăiesc în altă țară din Uniunea Europeană, se arată într-un raport al Eurostat, biroul de statistică al Comisiei Europene. Comparativ, la nivelul Uniunii Europene, media populației care trăiește într-o altă țară decât cea de origine este de doar 3,8%.

(Sursa, aici)

20% vs 4%. Și luăm aici în calcul doar românii care sunt încă undeva în UE, dar sunt mulți, foarte mulți, și în America, și în țări asiatice, și în Africa sau Australia. Nu știu dacă sunt statistici care să îi includă și pe ei. Dar chiar și așa, 20% este un procent enorm. Putem spune, generic, că România este o țară din care se pleacă. De ce?… Pentru cât timp?… Mai există speranță?… E greu de spus.

Sunt unii oameni care nu se mulțumesc cu ceea ce găsesc în jurul lor și aleg să se zbată pentru o viață mai bună. Unii încearcă să și-o clădească aici, lent, cărămidă cu cărămidă, luptând uneori cu morile de vânt sau resemnându-se în neputință, alții aleg calea mai scurtă și pleacă în căutarea unor condiții prietenoase pe alte meleaguri.

Ce înseamnă, însă, o viață mai bună?

Răspunsul poate varia de la caz la caz. Pentru unii înseamnă educație mai modernă, sistem de sănătate mai performant, pentru alții înseamnă alt nivel de trai sau pur și simplu alte experiențe. Sunt mulți care își găsesc fericirea dincolo, în țara care i-a adoptat și care le-a dat tot ceea ce le lipsise în România. Sunt și unii care, în acest drum al lor, descoperă că lucrurile pe care le-au căutat la început nu sunt totuși lucrurile de care au cea mai mare nevoie, sau nu sunt așa cum sperau că vor fi, și aleg să se întoarcă în țară. Sau aleg să plece mai departe. Nu există alegere greșită sau corectă, există doar experiențe, speranțe și povești de viață.

Aceste povești aș vrea să le scot scot la lumină, una câte una. Și, odată cu ele, să descopăr oamenii din spatele poveștilor. Cu aspirațiile și emoțiile lor, cu dezmăgirile sau revelațiile lor. Să învățăm împreună, să aflăm că lucrurile nu sunt albe sau negre, că nu umblă câinii cu colaci în coadă nici în alte țări, dar că sunt lucruri pe care le putem învăța de la alții și aplica și la noi.

„În căutarea unei vieți mai bune” este un mic proiect personal, ambițios aș spune, prin care îmi doresc să aduc în Căsuța Oliviei poveștile unor oameni care știu ce înseamnă să trăiești „afară” și care ne pot spune cum e acolo, de ce au plecat, de ce s-ar întoarce… sau de ce s-au întors deja.

Pe locuri, fiți gata… va urma!