Trasee spectaculoase în apropiere de Veliko Tarnovo, la câteva ore de București

În mini-vacanța noastră de octombrie petrecută în Veliko Tarnovo am petrecut o zi explorând orașul și o a doua zi descoperind împreejurimile.

Am ales să ne îndreptăm spre nord-vest și să descoperim atracțiile naturale din această regiune a țării, despre care nu auzisem mai nimic ci le descoperisem pe internet, cu o zi înainte de a pleca în vacanță.

Traseul de dus: Cascada Kaya Bunar – Hotnitsa (Hotnishki Waterfall), Parcul Maarata și cascadele Krushuna, Peștera Devetashka. Aprox. 2h de mers în total.

Traseul de întors: scurtă oprire în Loveci (Lovch), apoi direct spre Veliko, 1h 30 timp total.

Cascada Kaya Bunar – Hotnitsa

Cascada Kaya Bunar e foarte aproape de Veliko, la aproximativ 25 de minute și e pe cât de accesibilă pe atât de spectaculoasă.

Practic parchezi mașina, treci un podeț de lemn și ești față în față cu cascada. 5 minute durează să ajungi din parcare la apă. Poza nu reflectă suficient frumusețea peisajului.

Însă, dacă te avânți pe scările de lemn de la stânga cascadei, cele care par că urcă pe peretele de piatră, vei descoperi un traseu cu totul și cu totul deosebit.

Nu e un traseu ușor. Sunt multe scări de lemn aproape verticale de urcat (apoi de coborât, la întoarcere), așa că dacă ai probleme cu genunchii sau o greutate mai mare nu cred că e o idee bună să te aventurezi. Însă dacă ai condiția fizică necesară, MERITĂ.

În primul rând, poți să vezi cascada de sus.

În al doilea rând, își depășești un pic limitele. Nu doar cele fizice, ci și pe cele pshice.

În al treile rând, natura este spectaculoasă. Pe alocuri te simți ca într-un canion arid, pe alocuri ești înconjurat de pădure.

Noi am mers pe acest traseu al scărilor cam 40 de minute dus și tot atât întors. Traseul continua mai mult, dar noi ne-am oprit la un momentdat, la insistențele mele, pentru că mi se părea că devine prea sălbatic și prea eram singurii care răzbiseră până acolo 🙂 Dar peisajul a fost DE VIS.

Parcul Maarata și Cascadele Krushuna

Dacă traseul anterior impunea ceva condiție fizică, parcul Maarata e accesibil oricui. Se lasă mașina în parcare, se achită biletul de intrare (de vreo 5-6 leva dacă nu mă înșel) și se intră intr-un parc natural, amenajat și totuși sălbatic.

Sunt două trasee prin parc, unul roșu și unul albastru.

Traseul roșu e mai ușor și mai spectaculos, duce spre cascadele Krushuna.

Cascada seamănă un pic cu Bigăr-ul nostru, datorită apei care se scurge prin mușchi, dar e mai mare și cu mai multe puncte de observație: ba un pod, ba niște stânci, ba băncuțe și foișoare amenajate în apropiere.

Traseul albastru e puțin mai greu (mai ales dacă mănânci, ca noi, înainte de a purcede pe el) pentru că implică niște scări și o pantă ușoară, dar accesibil. Duce spre un perete stâncos cu niște grote interesante și deasupra cascadei.

Se poate lua și masa în incinta parcului. E o terasă fix la intrare și încă una în locul de separație al celor două trasee. Meniu tipic de grătar, nimic fancy, dar mesele distanțate și înconjurate de verdeață meriă oprirea.

Peștera Devetashka

La alte 20 de minte spre vest de parcul Maarata se găsește una dintre cele mai impresionante peșteri pe care le-am văzut: peștera Devetashka.

Impropriu spus peșteră, pentru că ceea ce am vizitat noi a fost o sală imensă de piatră, cu 7 spărturi (ochiuri) în tavan, prin care intra lumina. N-am mai văzut nicăieri așa ceva, dar am înțeles că în Bulgaria mai există și alte peșteri, tot în zonă, foarte similare.

Peștera se pare că e casa a peste 30.000 de lilieci, dar din acești 30.000 noi n-am văzut niciunul. Ce-i drept, nu se vizitează decât partea cu aerisire naturală și o sală mare, unde pare că în urmă cu zeci de mii de ani au existat niște altare închinate zeilor romani. Deci n-am avut ocazia să intrăm prea adânc în habitatul micilor mamifere.

Orașul Lovech

Pe drumul de întoarcere am făcut un mic popas în Lovech, pentru a vedea podul acoperit și pentru a bea o limonadă în piața centrală.

În afara faptului că am dat 10 lei pe o limonadă de căpșuni, de 500ml, absolut genială, pe care în București aș fi plătit probabil dublu, nu m-a impresionat nimic în Lovech. Există o fortăreață și aici, dar nouă ne ajunsese cea din Veliko.

Bonus: Peștera Orlova Chuka, pe drumul spre Ruse

Pentru că în ziua cascadelor am trișat un pic și am inclus în traseu și o peșteră și pentru că, după cum am zis, am rămas cu dezamăgirea de a nu fi văzut niciun liliac, am reparat situația a doua zi.

Pe drumul spre Ruse, deci fără niciun ocol, se află o altă peșteră complet necunoscută nouă și totuși incredibil de spectaculoasă: Peștera Chuka.

Interiorul peșterii amintește un pic de Gaudi și de formele lui organice. Sau poate Gaudi s-a inspirat din peșterile acestea carstice, despre care se spune că au fost modelate de izvoare de apă termală?

În peșteră se intră doar la ore fixe, cu un tur ghidat. Turul durează cam 45 de minute și te poartă prin mai multe galerii. Peștera e foarte frumos luminată, podeaua e stabilă, fără apă, trepte sau alte obstacole. Există o porțiune unde trebuie să-ți amintești mersul piticului pentru a trece mai departe, în rest e ușor de mers prin interior.

Șiiii, am văzut lilieci. Și dormind pe tavan, și zburând, și mișcându-de sub lumina reflectoarelor. Obiectiv atins.

Tot în zonă ar mai fi și mânăstirile de la Ivanovo, dar ne-am propus să le vizităm data viitoare când ne întoarcem din Bulgaria.

---

Cam acestea au fost obiectivele naturale descoperite de noi atât de aproape de granița cu România. Frumoase, accesibile, amenajate, surprinzătoare.

Și unde mai pui că habar n-aveam de niciunul dintre ele, cu o săptămână în urmă!

---

Citește și Veliko Tarnovo – tur de o zi în aer liber