2020#23. Învățare.

23 ianuarie Azi a fost una dintre acele zile în care am simțit că mai am multe lucruri de învățat. Sunt multe subiecte pe care încă nu le stăpânesc bine sau pe care le-am abordat doar superficial, și am nevoie de ele la birou. Mai greu e cu timpul. Sau cu prioritățile. Sau cu cheful... Citește în continuare →

2020#22. Obișnuință.

22 ianuarie Azi e cea de-a 22a zi consecutivă în care scriu. Nu a fost prea ușor în primele zile, parcă începeam dimineața cu un soi de stres, întrebându-mă: oare voi avea despre ce să scriu azi? Oare voi găsi un gând bun, un lucru pentru care să mă bucur, pentru care să fiu recunoscătoare?... Citește în continuare →

2020#21. Bucurie.

21 ianuarie M-am apucat de ieri să îi citesc Oliviei un nou roman pentru copii. Se numește Polyanna - Jocul Bucuriei. Nu auzisem de acest titlu până atunci, dar am avut încredere în recomandare și bine am făcut. În prima zi de lectură n-am intrat prea adânc în subiect, doar am intuit câte ceva despre... Citește în continuare →

2020#20. Ajutor.

20 ianuarie Azi am profitat din plin de prezența bunicilor în casa noastră și am cam evadat de-acasă. Nu prea departe și nici n-am făcut nimic excentric, dar am putut să dilat timpul și să nu mă grăbesc nicăieri. Am fost de dimineață la sală, încă de la 7, ceea ce poate fi considerat un... Citește în continuare →

2020#19. Împreună.

19 ianuarie Azi a fost una dintre acele zile în care am simțit că îl iubesc mult de tot. Știu că n-o arăt tot timpul, poate chiar o arăt prea rar. Poate că de vină e trecerea timpului sau rutina inevitabilă în care intră toate cuplurile care sunt împreună de o perioadă lungă de timp.... Citește în continuare →

2020#18. Melodii.

18 ianuarie Azi m-am simțit din nou copil. Bine, mi se întâmplă des, dar în unele zile parcă sunt mai copil decât în altele. Așa că azi am luat taurul de coarne și am decis să merg cu Olivia la cinema pentru a vedea Frozen 2... a doua oară. Și nu pentru că ar fi... Citește în continuare →

2020#17. Râsete.

17 ianuarie Unele zile de vineri sunt așa cum trebuie să fie. Relaxate, cu voie bună și mai ales cu multe râsete. Râsul e cel mai bun medicament, ne spun cercetările științifice. Nu știu dac-o fi sau nu medicament, dar cu siguranță e un energizant de succes. Îmi place să râd și îmi plac oamenii... Citește în continuare →

2020#16. Oboseală.

Azi sunt obosită. Pur și simplu. Atât fizic, cât și psihic. E vina mea, energia pe care o am zi de zi e înșelătoare și sunt tentată să întind corzile la maxim. Și sunt ok, ok, ok, până se umple paharul și vine o zi ca cea de azi în care mă simt de parcă... Citește în continuare →

Blog la WordPress.com.

SUS ↑