Un zâmbet, vă rog!

Domnișoara angajată ca agent de pază, la parterul clădirii în care se îngrămădeau dimineața sute de corporatiști grăbiți. O fi avut problemele ei, dar părea că își făcuse un țel în viață din a saluta fiecare persoană care-i trecea prin față, cu un gura antrenată până la urechi intr-un zâmbet molipsitor. Și nu de puține... Citește în continuare →

Blog la WordPress.com.

SUS ↑