E o noapte adâncă, fară urmă de stele, și eu merg printr-o pădure, orbecăind. Am memorat mental harta comorii și, dacă am calculat bine, ar trebui să ajung la gura peșterii în doar câțiva pași. 405, 406... 500 de pași. Am ajuns. Întind larg mâinile și spintec aerul în toate direcțiile, căutând intrarea în peșteră.... Citește în continuare →