Jurnal de 2024 – Săptămâna 23 – Rezultate

162/2024 – 10 iunie, luni

Ziua de azi a fost cât se poate de normală și nepresarata cu nimic senzațional. Mai ca nu aș scrie nimic despre ea, dacă aș pierde din vedere dorința de a-mi antrena disciplina prin acest jurnal-proiect.

Am râs la birou, m-am pregătit pentru o săptămână încărcată dar fără să mă obosesc excesiv, am găsit un copil în plus acasă și a trebuit să îl țin pe V un pic mai departe, pentru a minimiza daunele și intervențiile, și am băut o bere, de răsfăț și pentru un boost de energie, poate mă ajută cu emoțiile zilelor viitoare.

163/2024 – 11 iunie, marți

Cel mai simpatic moment al zilei, pentru mine, a fost seara, când după ce am lăsat-o pe Olivia la dansuri  am băut singură o limonadă rece în grădina hotelului, înconjurată de plante și în susur de cascadă, cea ce parcă a șters cu buretele măcar vreo 10 grade din cele 37 arătate de termometre.

Iubesc locul ăsta, îmi umple mereu bateriile.

164/2024 – 12 iunie, miercuri

Astăzi e doar despre ea. Despre Olivia.

S-au afișat rezultatele examenului pentru clasa de engleză, și ea este printre cei admiși. Sunt tare mândră de ea, atât pentru punctaj și reușită cât și pentru faptul că a reușit sa se concentreze exact atunci când a contat cel mai mult, si că, așa cum spun cântăreții, momentul spectacolului a fost practic și cea mai bună repetiție a ei.

Nu știu dacă această clasa de engleză se va dovedi o opțiune mai bună decât celelalte, dar ea și-a îndeplinit dorința. Nu de a face engleză intensiv, ci de a fi și în clasa a5a cu cele mai bune prietene dintre colegele actuale, pentru că toate au intrat. Așa că la  anul vom avea măcar garanția unui colectiv cunoscut, pe lângă gașca lor veselă mai sunt și alți copii cu care a avut tangente, ori de prin cartier, ori de la after, ori, culmea de la grădiniță. Și, în plus, își știe viitoarea diriginta, pe care fetele deja o îndrăgesc, pentru că e cool și se poarta frumos, dacă asta va fi un factor ca ea sa meargă mai cu drag la școală, deja mi se pare foarte bine.

Și dincolo de sentimentul de mandrie, la ora asta simt că mă și bucur cu adevărat. Când am aflat, a fost bizar. Sa spunem ca ma pregătisem atât de mult emoțional pentru un rezultat negativ, în ideea de a nu fi dezamăgită, încât atunci când am auzit contrariul am avut nevoie de câteva ore bune sa procesez, timp în care m-am simțit ciudat, ca un soi de stana de piatră, pentru că nu simțeam niciun fior de entuziasm, doar o satisfacție pur obiectivă.

Și Olivia, biata de ea, întâi a plâns de supărare că nu a intrat, căci a crezut ca listele afișate sunt în ordine, iar ea era jos de tot, apoi si-a dat seama că de fapt e ordinea numerelor de la examen, și că trebuie să analizeze mai atent situația. Apoi a plâns de bucurie. E un pic greu să te obișnuiești cu modul de afișaj al rezultatelor din zilele noastre, fără nume, doar cu numere, nu mai știi deloc cine ce a făcut decât dacă e și el acolo sau dacă ii cunoști numele. Înțeleg ideea și poate motivele, dar tot e ciudat. Până și la admiterea la grădiniță apatent va fi la fel, avem un număr alocat pe care va trebui sa îl cautam pe liste.

Felicitări, Olivia!

Maine va fi despre el.

165/2024 – 13 iunie, joi

13 iunie, ziua lui. 3 ani de Vlăduț pufos și drăgălaș, de scushi-melon cum ii zice Olivia, de „bila ghi” cum își zice singur.

Au trecut repede acești 3 ani. Și au trecut liniștit, în completa antiteza cu primii 3 ani ai Oliviei. Și chiar nu îmi propun sa fac comparații, deși pare că acolo ajung mereu, dar e clar nu doar că ei doi sunt diferiți, ci și ca noi ca părinți reacționam diferit, dăm altă greutate lucrurilor, ne stresam mai puțin. Îmi e clar acum că primul copil e o necunoscută pentru părinți și că totul gravitează în jurul lui, iar de la al doilea încolo, totul pare natural și lin. Desigur, în absenta vreunor probleme de sănătate, și sunt bucuroasa și recunoscătoare că ne situam în categoria asta.

Am sărbătorit astăzi tot liniștit, fără petreceri sau gesturi ieșite din comun. Vlăduț a primit câte un cadou de la bunici și de la prietenul lui cel mai bun de 10 ani, se știe el cine 😀, iar eu i-am oferit o limonadă în 2, intr-un loc drăguț, și o înghețată. Maine umflam și baloane, azi n-a mai fost timp.

La mulți ani, Vlăduț-drăguț!

166/2024 – 14 iunie, vineri

M-am bucurat astăzi sa revăd niște rude venite fugitiv prin București. Ne-am organizat ziua astfel încât să ne putem intersecta, chiar dacă asta a însemnat mai multe drumuri, dar e bine că am făcut-o, altfel cine știe când ne-am mai fi văzut.

O a avut niște colege în vizita după școală, au repetat ceva pentru serbarea de final de an. Da, se încheie școala, se încheie un ciclu, parcă totul s-a mișcat prea repede. Uneori mi se pare că trăiesc prea mult ancorata în viața de la birou, încat mă surprinde continuu ritmul vieții de după. Azi e una din acele zile.

Și tot din aceeași poveste, a trecerii rapide a timpului, V pare că a fost și el admis la grădinița dorită. Voi da un telefon săptămâna viitoare pentru confirmarea finală, dar primele informații afișate așa arată. Din toamnă va fi băiat mare.

167/2024 – 15 iunie, sâmbătă

Inchei ziua gândindu-mă la primele ore ale dimineții, când am ieșit afară prin iarba încă umedă, când răcoarea era atât de plăcută, când soarele de-abia trimitea primele raze printre copaci. Eu și V sărisem deja cu Oscar în trambulina, înainte ca O și D să se trezească, asta înseamnă să începi ziua în forță.

E foarte simpatic Oscar, deși încă nu știe cum să își controleze tendința de a apuca totul cu gura. Se vede totuși că e un cățel deștept care vrea sa ne placa, și ca înțelege destul de multe. E greu să te superi pe el.

În rest, nimic ieșit din comun astăzi. Relaxare pe toată linia.

168/2024 – 16 iunie, duminică

Încercam astăzi sa îmi amintesc ultimul weekend în care noi, adulții, sa ne fi făcut vreun program, iar copiii să se fi pliat după noi. Nu să îi lasăm la bunici, sau în altă parte, ci sa fi venit de bună voie cu noi, fără comentarii,  dar să fi înțeles că nu e despre ei, ci despre noi. O fi existat așa ceva vreodată? Ori nu, ori, dacă da, zău că mă lasă memoria.

O introducere perfectă pentru a spune că azi am fost întâi la o serbare de-a Oliviei, apoi rapidut pe acasă pentru masa de prânz, apoi din nou pe drumuri cu toții, pentru a o duce în alt cartier din București, la o zi de naștere, timp în care noi ne-am aciuat prin zonă, la niște prieteni, cât să o așteptăm la răcoare. Deci un program făcut 100 % în jurul planurilor copilului, ceva specific, cred, generației noastre de părinți.

Așa că am încheiat ziua și săptămâna obosită de drumuri, dar măcar cu câteva succese care contează.