Jurnal de bord 2024 – Săptămâna 26 – Mini vacanță

176/2024 – 24 iunie, luni

Din nou o săptămână care începe atipic, cu o zi liberă, o zi liberă care ne-a prins fără niciun plan mai special.

Mă gândeam de dimineață că e ciudat să fim atât de detașați de biserică și de tradițiile ei, din perspectiva sărbătorilor libere naționale, pentru că nu le înțelegem sensul și nu avem nicio activitate….cum să spun, specifică, tradițională, ceva ce se face doar în acea zi.

Așa că am plecat de la primele ore ale dimineții spre Herăstrău, pentru a căuta noile locuri de joacă despre care am citit pe Facebook. N-am găsit chiar ce am sperat, dar am văzut că se mișca lucrurile și că, în curând, parcul ăsta frumos de care mi-e milă ori de câte ori ajung în el, va începe să mai șteargă din rușinea care îl acoperă. Azi am testat în avanpremieră ce s-a instalat nou, astept deschiderea oficială. Mi-am amintit de vacanța în Viena și de toate locurile de joacă văzute acolo, integral din lemn și metal, cu plastic la minim.

În rest, ce-ar mai fi de menționat din ziua de azi e sentimentul de anxietate care începe să prindă contur, la gândul ca saptamana aceasta vom pleca din țară doar cu Olivia, iar V va rămâne cu bunicii. N-am emoții pentru că îi va lipsi ceva, ci doar pentru că nu voi fi eu aici lângă el. Nu știu care dintre noi doi are cordonul ombilical încă legat, dar…

177/2024 – 25 iunie, marți

Am mers din nou pe seară la dansuri, în grădina cu verdeață, locul meu preferat, am aruncat pietricele în lac, am urmărit niște pisici cât am așteptat, apoi am fost cu toții la tradiționala înghețată.

Am început să fac bagaje, și sunt un pic stresata de faptul că n-o să am totul gata, că o să uit sigur ceva, că n-am planificat totul pentru călătoria asta așa cum ar fi trebuit.

Sunt stresata, punct 😀

178/2024 – 26 iunie, miercuri

Pot să mai reiau o dată fraza cu care am încheiat ieri, căci s-ar potrivi și astăzi, ba chiar mai bine. M-am agitat ca un Pepsi să las lucrurile în ordine (desi lipsesc doar 2 zile, deci nu se justifică agitația) și m-am întristat să văd că nu se agită și alții în același ritm cu mine. Ca de obicei.

M-am agitat și acasă, cu bagaje făcute la primele ore ale dimineții și continuate în pauza de prânz, cu alte bagaje pentru V, pentru cât va sta la bunici, cu pus la punct ultimele detalii, pe ultima sută de metri.

Și inchei ziua așa cu niste sentimente amestecate. Mi-as fi dorit să fie doar entuziasm pentru următoarele 3 zile, pentru city-break-ul organizat și pentru gura de aer proaspăt care va veni la pachet, și cu toate astea capul mi-e acaparat doar de faptul că nu vine și V cu noi, și că îl voi revedea de-abia duminică. Of, ce ti-e și cu mamele astea, boală grea.

179/2024 – 27 iunie, joi

Ce zi lungă, dar cât de plină cu de toate!

Eu una m-am trezit de la 3.45, am furat startul, știind ca oricum de la 4.30 trebuia să ne pregătim de plecat spre avion. Sar peste detalii irelevante, cert e că la ora 9 dimineața, pe un alt fus orar, eram în Londra. Din nou, știu. Dar de data asta și cu Olivia.

O Londra parcă mai frumoasă ca niciodată, astăzi, într-o zi cu soare și fără pic de nor, cum rar ți-e dat să vezi aici.

Oliviei i-a plăcut instant, a remarcat vibe-ul diferit, oamenii zâmbind, arhitectura diferită, îmbrăcămintea ieșită din comun.

Am vizitat zona Soho, celebra Oxford Street, Regent’s Park, și o grămadă de străzi random, doar pentru a le lua pulsul.

Pe la 5-6 deja îmi erau un pic rău de la oboseală, după 25.000 + de pași și după atâtea ore nedormite. Olivia spunea că nu-i vine să creadă că suntem aici doar de dimineață, că parcă ar fi trecut deja o săptămână 😀

180/2024 – 28 iunie, vineri

O altă zi plină, care s-a scurs cât ai pocni din degete. Am inceput-o tot devreme, cu o trezire la 5.30 după ceasul de aici, motiv pentru care am avut ceva de așteptat până să se deschidă primul loc de unde puteam lua un mic dejun. Și unde de altfel am și murit de frig după, căci la 8 dimineața, cu 16-17 grade afară, în local s-au deschis toate geamurile și s-a dat drum ventilatorului din tavan.

Rezervasem de ieri un walking tour cu tematica Harry Potter, așa că ne-am îndreptat spre locul de întâlnire, lângă inventata platforma 9 3/4 din gara King’s Cross. Fanii știu ce zic, cu siguranță. E foarte tare cât de mult au reușit englezii să facă turism pe seama fanilor Harry Potter, să pună în evidenta toate locurile în care s-au filmat scene din film, să aibă atât de multe magazine cu suveniruri inspirate din film. Bravo lor, nu am altceva de zis.

Turul a durat 3 ore și ne-a plimbat printr-o grămadă de locuri, în compania unei englezoaice din Liverpool care a reușit în primul rând să capteze atenția copiilor. Timpul a trecut repede, ca la fiecare walking tour la care am luat parte. Sunt mare fun.

Alte momente preferate din zi au fost vizita în Bourough’s Market, pranzul la un restaurant corean, unde ne-am gătit singuri vita pe o plită, promenada peste Tower Bridge și ascultarea unor neni care cantau raggae în Trafalgar Square.

181/2024 – 29 iunie, sâmbătă

Londra liniștită, Londra dezlănțuita, le-am văzut pe ambele astăzi, într-un curcubeu de culori. La propriu.

De dimineață am făcut o plimbare prin Hyde Park, un parc imens care ne-a plăcut mult, nu doar datorita frumuseții și curățeniei din el, cât și oamenilor care se întreceau în a face sport. Am văzut de toate: de la alergat (indiferent de vârstă), biciclete și înota, până la ski pe uscat 😀, se pare că englezilor le place mișcarea. O atmosferă de relaxare completa, cu soare blând, fără nicio adiere de vânt, ceva nespecific vremii englezești.

Am pornit apoi spre Science Museum, unde prima constatare a fost că o coadă pe care am fi estimat-o la câteva zeci de minute s-a parcurs în 2-3, extrem de fluid. Noi adulții mai văzusem muzeul cu vreo 13-14 ani în urmă, de data asta l-am parcurs și cu Olivia. Multe exponate interactive, joculețe din loc în loc, dar după 2 ore prin el am renunțat la ultimele 2 etaje, pentru a avea timp suficient să ne îndreptăm spre următorul obiectiv din program.

Azi a fost ziua cu 2 musicaluri, primul dintre ele, MJ, trebuia să înceapă la 2.30, intr-un teatru din zona centrală. Aceeași zona în care am avut surpriza sa constatăm că exact azi se desfășoară orice paradă. Și nu orice paradă, ci PRIDE, adică cea în care poți vedea practic tot ce poate fi mai neobișnuit, în special pentru români.

Am ales cu greu o poză mai cuminte, dar în egală măsură reprezentativă, așa, să nu care cumva să uit cât de șocant poate fi un astfel de eveniment. Recunosc că n-a fost cel mai educativ lucru pe care l-a văzut Olivia, dar nici cel mai rău. Ea a ținut-o din mirare în mirare 😀

În fine, trecând peste acest eveniment, am mâncat ceva și am intrat în teatru, să ne găsim locurile. Cred că până acum nu am fost de 2 ori în același teatru, la toate musicalurile văzute aici de-a lungul anilor, atât de multe au. Fiecare clădire în care se joacă astfel de spectacole e impresionanta și speciala în felul ei, mai ales dacă o comparăm cu opțiunile de la noi, chiar și cu Teatrul Național care să spunem că ar fi crema cremelor.

Am avut locuri destul de sus, dar a fost ok, îmi place că aici diferența de nivel dintre rânduri e bine gândită, suficient de mare cât să nu ai surpriza de a vedea doar o ceafă, indiferent cât de înaltă ar fi persoana din fața ta.

MJ a fost spectaculos, cumva altfel decât mă așteptam, m-aș fi gândit că mă va impresiona în primul rând muzica, dar de fapt ceea ce a strălucit a fost dansul. Foarte buni dansatori cu toții, dar în special cel care l-a interpretat pe Michael, cum era și normal.

După acest prim moment artistic, am ieșit din nou în nebunia de afară, între timp cred că numărul oamenilor de pe străzi se dublase, ceea ce a era un pic prea mult pentru noi. Așa că ne-am găsit ceva de ronțăit și ne-am retras spre Tamisa, într-o zonă mai liniștita, de unde am privit încă o data Big Ben-ul și celelalte înălțimi ale Londrei.

Cel de-al doilea musical pentru care aveam bilete a fost ales mai degrabă pentru Olivia. Frozen 😀. Așa că nu mă așteptam să fie foarte interesant pentru adulți, dar cu toate astea pe mine una m-a ținut mai cu sufletul la gură decât MJ. Regia tehnică a spectacolului a fost pur și simplu wow, nu mi-a venit să cred ce au reușit să facă pe scenă, cât de spectaculos se schimbau decorurile, cum înghețau pereții, cum ningea peste personaje, cum a înghețat Ana, cum…tot. Nici nu are sens să încerc să descriu în cuvinte. Ca să rezum: mi-a plăcut foarte mult, chiar și faptul că la final Hans și-a luat un huo mic din partea publicului (deh, sinceri copiii), pentru că a tradat-o pe Ana, în locul clasicelor aplauze.

A fost o zi extrem de lungă și plină, o zi în care putem zice cu toată sinceritatea că am văzut de toate.

Mâine, acasă.

182/2024 – 30 iunie, duminică

Pot spune că îmi place din ce în ce mai puțin să zbor cu avionul. De la entuziasmul primelor zboruri, până la teama și emoțiile pe care le simt acum, e cale lungă și bătătorita.

Am prins niște mici turbulente, probabil n-a fost mare lucru de capul lor comparativ cu ce puteau fi, dar tot m-am panicat și mi-a crescut pulsul, am spus rugăciuni, am numărat oi, am numărat secunde până s-a liniștit treaba.