Jurnal de bord 2024 – Săptămâna 27 – Schimbări și adaptări

183/2024 – 1 iulie, luni

Incredibil, dar prima lună de vară s-a și scurs, pe nesimțite. A fost o lună plină de examene, teste, inscrieri, dosare, și în sfârșit a venit și vacanța bine meritată, și multă, multă, prea multă căldură.

Azi m-am simțit încă un pic obosită după maratonul ultimelor 4 zile, și am fost toată ziua cu capul așa ca într-un nor, parcă nu s-au legat foarte multe, dar și să fi vrut și tot nu aș fi reușit să acopăr, la muncă, toate problemutele care mă așteptau. Așa că m-am dus la prânz la sală, și nici măcar nu pot spune că am pierdut timpul, căci în timp ce urmăream mișcările antrenoarei gândurile mele erau la birou, puneam în balanța diverse variante, sperând să o găsesc, cu creierul oxigenat, pe cea optimă 😀. Multi-tasking dus la rang de artă.

În rest, mă gândeam acum pe seară că am citit mult mai puțin decât as fi vrut, în ultima vreme. Trag de ceva timp de „Cât timp vor inflori lămâii” și, deși îmi place, pentru că am citit doar printre picături, nu pot spune că m-a prins, n-am reușit să avansez foarte mult. În avion mi-am luat o carte primită de la A, „Băieții din barcă”, ce m-a captivat de la prima pagină, dar peste care au venit turbulentele aeriene si mi-au furat cheful. Aș vrea totuși să îi dedic mai mult timp în serile care urmează și să avansez într-un ritm mai normal, nu cu pauze de săptămâni cum am făcut cu cealaltă. I-am simțit potențialul.

Săptămâna asta ne ajuta mama cu copiii, sta la noi, cel puțin acum pe început de săptămâna. Pe seară am fost împreună, și cu copiii, la o înghețată și niște cumpărături, și a fost plăcut să ne plimbăm prin cartier.

184/2024 – 2 iulie, marți

Zi fără chef de scris. Si e ok.

185/2024 – 3 iulie, miercuri

Am vrut seara sa ies cu prietenele, îmi făcusem un plan în direcția asta, doar că ne-am hotărât la trezire să plecăm totuși la curte, după birou, ca să mai stea copiii la aer. Așa că s-a dus planul. L-am înlocuit prin a face bagaje, căci de vineri intenționăm să plecăm si la munte.

Îmi place asta, îmi da un sentiment că e într-adevăr vacanță. Vacanță care parcă se tot scurtează, școala se termină tot mai târziu și începe mai devreme, încât perioada liberă se apropie acum mai mult de 2 luni decât de 3.

186/2024 – 4 iulie, joi

Astăzi am lucrat de la curte, deși recunosc că nu cu același spor de la birou. Motiv pentru care am și încheiat ziua mai devreme și am mai stat cu copiii prin grădină și prin locul de joacă.

Momentul meu preferat al zilei – cel in care am sărit din nou cu toții în trambulina: eu, O, V și Oscar, câinele care iubește balansul și mai nou reușește singur să se urce în trambulina, chiar și cu fermoarul închis.

187/2024 – 5 iulie, vineri

Ziua noastră liberă s-a dovedit a fi un pic mai plină decât ne-am propus, căci a mai intervenit și neprevazutul.  😀

De dimineață am fost la Therme cu mic cu mare. Pentru V era prima dată, s-a bucurat, s-a bălăcit, nu s-a atins de vreun tobogan, dar s-a îndrăgostit de „baltoaca” cu ciuperci tasnitoare, după cum aș fi putut paria.

Apoi planul ar fi fost să mâncăm de prânz la curte și să o tăiem repede spre munte, doar că ajunși la ai mei am aflat că avem ceva probleme cu curentul. Am avut și onoarea să încerc să îmi bag un încărcător în priză și să văd cum iese fum în secunda 2, o altă premieră a acestei zile. Așa că am cautat un electrician care să poată veni cât mai repede, și deși am mai întârziat puțin, am decis totuși să plecăm spre munte conform programului. Câteva ore mai târziu aveam să aflăm și deznodământul. Am avut parte de un cadou chiar de la furnizorul de electricitate, căci la stâlpul din drum se unisera nulul cu faza și ne trimiteau spre casă un pic mai mult curent decât ar fi trebuit. Electricianul chiar ne-a avertizat că e posibil să ni se fi prăjit tot ce aveam în priză, yey! Așa că mijlocul zilei n-a arătat prea îmbucurător, am condus cam necăjiți, până când a revenit curentul și am aflat că putea să fi fost mai grav, cred că am scăpat doar cu niste becuri, un aspirator, un încărcător și…centrala. Sună rău, știu, dar putea să fie o dauna și mai mare. Încerc să văd partea plină a paharului și să studiez cum și dacă putem primi ceva despagubiri de la furnizor, așa cum zice teoria.

Trecând peste surpriza cu curentul, seara a fost drăguță. Am ajuns într-un loc super frumos, împreună cu niste prieteni, și am și participat drept invitații lor la finalul festiv al unei tabere. Olivia a tras cu arcul, aproape 2 ore chiar, Vlăduț a adunat pietricele și a văzut mașini de curse, noi am admirat un apus frumos și un foc de tabăra, apoi ne-am întors în căsuța de poveste în care aveam cazare. Ne așteaptă un weekend de relaxare și socializare.

188/2024 – 6 iulie, sâmbătă

Și dimineața asta a început cu o surpriză și o schimbare de planuri, căci băiatul prietenilor noștri se simțea rău și avea semne că va face febră, așa că ei au decis să renunțe la ziua de plimbări și să meargă acasă mai devreme 😞 Complicat cu copiii, sunt și eu atât de pățita încât am ajuns să mă bucur de câte ori reușim să nu anulam ceva. Mi-a părut rău de întorsătura de situație, dar zic că am reușit să salvăm ziua.

Am fost la Zoo și la Dino Park, așa în ritm lejer și fără dorința de a bifa prea multe (adică am fost temperată, cum s-ar zice), ne-am plimbat și cu trenulețul, am și mâncat relaxat și fără drame, iar seara ne-am petrecut-o în curtea de la cazare. Și chiar a fost o seară de ținut minte. V și O s-au împrietenit cu încă un băiețel cazat aici și si-au văzut de treabă, alergandu-se cu câinii, jucandu-se de-a v-ați ascunselea sau cu baloane de săpun, iar noi în timpul ăsta am avut parte de povești. Proprietara pensiunii ne-a povestit de unde a plecat, din copilărie, practic de la nivelul 0,  și cum au ajuns, prin muncă multă, să aibă grijă de locul ăsta superb. A fost o poveste în egală măsură emoționantă și motivaționala, și o sursa de inspirație pentru cum sa trăiești viața cu energie și scop. ❤️

189/2024 – 7 iulie, duminică

A fost o zi cu o multitudine de emoții, de la enervare la entuziasm, important e că starea de spirit a urmat o evoluție pozitivă și că seara m-a prins bucuroasă.

Încă sunt foarte influentabila, absorb ușor dispoziția altora și mi-e greu sa fiu bine dispusă atunci când cineva de lângă mine e abătut. Uneori trag de mine și îmi iese să joc teatru, alteori nu.

Olivia face o grămadă de prostii. Capacitățile ei fizice nu au evoluat umăr la umăr cu maturitatea emoțională, este în continuare extrem de impulsiva și nu reușește să gândească înainte de a face, ceea ce mai mereu iese prost. Azi am vrut să petrecem niște timp pe malul unui paraias, gândindu-mă că se vor bucura copiii să se joace cu bățul prin apă. Vladut n-a ieșit cu nimic în evidență, Olivia a reușit în schimb, în mai puțin de 30 de minute, să își arunce o sanda în apa curgătoare și era cât pe aci să o pierdem, să arunce apoi o galetusa în aceeași apă, și în final să se așeze pe ea, spărgând-o. Să fii Zen și să accepți că au fost doar accidente – e ușor de zis, mult mai greu de făcut, atunci când dintr-un accident nu se învață nimic, și aceeași greșeala se repeta iar și iar.

O poză de revistă, atunci când nu știi ce-i în spatele ei. Printre altele, cea mai scumpă parcare raportat la numărul de minute, căci ne-am enervat si am pornit spre casă renunțând la relaxarea in natură.

Seara mi-am făcut de treabă prin casă și asta m-a obosit, dar mi-a readus bună dispoziție. Mi-am făcut și un plan mental pentru săptămâna viitoare, căci mi se pare că am multe de rezolvat în plan personal, lucruri care trebuie făcute neapărat cat mai repede, și nu-s deloc bună în a prioritiza astfel de activitati în defavoarea task-urilor de birou. Sa vedem cum voi reuși sa îmi mențin focusul.

Și inchei încă o săptămână de vară în care s-au îngrămădit multe. N-a fost deloc programul normal, nici măcar de luni pana vineri, au fost multe schimbări de plan și întorsături de situație, dar în final a fost și am fost toți ok.