218/2024 – 5 august, luni
Avem o tradiție nescrisă la noi în familie, fix înaintea unei plecări în vacanță cineva- de obicei Olivia – trebuie să se îmbolnăvească.
Nu puteam rata tradiția, că nu se face, așa că după doar câteva ore de la debutul zilei, am fost sunata și anunțată că avem de-a face cu febră, frisoane, dureri de mușchi, ceva frumos și menit să mă enutuziasmeze.
Așa că tot programul și tot planul următoarelor zile a suferit o răsturnare. Cum să facem să plecăm cu bine (și cu diagnostic, și cu medicamente) și cu V neimbolnavit și el. Până la urmă am decis să ne împărțim în două, eu să am rămas cu O acasă, D & V au plecat la bunici la curte.
Mi-am petrecut seara făcând teste de covid & streptococ, am epuizat resursa de prin sertare 😀, toate negative. Și m-am și distrat cu termometrul, luând temperatura din oră în oră, printre bagaje. Viață de mamă.
219/2024 – 6 august, marți
Binemeritată vacanță se întrevede la orizont, căci sunt atât de obosită la final de zi!
Măcar situația a devenit mai optimistă. Deși O s-a trezit tot febrila și am fost la doctor pentru consultație și analize, neconcludente încă, spre prânz lucrurile au început să se amelioreze. Are o amigdalita, dar ea s-a înviorat, nu a mai făcut febră, am continuat bagajele cu încredere. Am și lucrat în paralel, și zău că programul absolut haotic – mergi colo, vino acasă, întra în 2 sedinte, pregătește masa, mai lucrează un pic, fugi la farmacie, hop alta ședința, pauză de un bagaj – mi-a reamintit puternic de lockdown-ul din 2020. Doamne, ce maraton a fost! Și ce bine că m-a prins cu un copil măricel, nici nu îmi pot imagina ce a însemnat perioada aia pentru cei cu copii mici, care cer atenție constantă, și care totuși au încercat să lucreze. De fapt știu, pentru unii dintre ei a însemnat o performanță foarte proastă, feedback negativ, schimbarea jobului. Alții pur și simplu au rămas fără, căci activitatea lor era irelevanta în context.
Înapoi în prezent, situația pare stabilă, am un kilogram de medicamente la mine, mâine SPER ca plecam în vacanța.
220/2024 – 7 august, miercuri
Oficial suntem în vacanță, ba chiar suntem la suficient de mare distanță de casă cât să fiu optimistă că nu mai intervine nimic. N-au trecut emoțiile, n-au trecut nici grijile, dar să zicem că situația arată mai bine decât arăta acum 2 zile.
N-o să scriu prea multe aici despre vacanță, traseu și locuri, pentru că mă ambiționez să documentez separat toată aventura.
Am mers azi 7h 30 cu mașina, cu 2 opriri pentru mâncare și dezmortire și nu am simțit totuși că a fost un drum foarte lung. Sunt curioasă dacă îmi voi menține această părere și peste 2 zile, căci n-am ajuns nici măcar la jumătatea traseului.
221/2024 – 8 august, joi
Mult mers cu mașina și azi. Planurile făcute pentru opririle de pe traseu au suferit ceva schimbări din mers, din cauza unei ploi neașteptate, dar ne-am repliat rapid și nimeni n-a rămas dezamăgit. V a suferit un pic, spera să vadă un tigru, dar a înțeles până la urmă ca nici tigrul nu stă afară pe ploaie 😀
Ne-am cazat intr-un loc mai rustic, unde copiii au alergat pe o pajiște imensă, doar pentru ei, iar adulții au stat și au băut o bere în grădină. Momentul meu preferat din zi.
222/2024 – 9 august, vineri
Ce surpriză, ziua cu numărul 222 din an este si ziua în care am ajuns, probabil, în cel mai frumos loc văzut până acum.
Am rămas din facultate cu gândul la lacurile Plitvice, inspirată de o colegă care își dorea foarte mult să ajungă acolo. Cu siguranță ea a ajuns înaintea mea, mie mi-au mai trebuit niște ani, dar sper că parcul s-a amenajat si mai mult in acest interval, și că am ieșit în câștig.
Mi-e greu să aleg doar câteva poze reprezentative dintre atâtea poze superbe, și cu toate astea ele oricum nu reflectă sentimentul de la fata locului. Parcul acesta natural are niște culori ireale. Puteam să jur că e mult marketing în jurul lui, și că pozele acelea celebre sunt editate, dar nu. Chiar e atât de frumos.
Și încă un lucru care mi-a depășit așteptările– V a mers aproape tot traseul pe picioarele proprii. Deși venisem pregătită cu un marsupiu, doar pe final a fost nevoie să apelez la el.
Seara am ajuns în prima noastră destinatie în care vom rămâne pentru 4 zile, Omis, Croația. Am început cu dreptul, apartamentul în care suntem cazati este, cred, cel mai confortabil și complet utilat apartament în care am stat vreodată, în vacanța, și când totul e ușor, funcțional, și accesibil starea de bine parcă e mult mai ușor de atins.
223/2024 – 10 august, sâmbătă
Interesant cum funcționează creierul uman, e setat pe a face comparații.
Tot ce vedem în jur parcă trece prin filtrul comparației cu Grecia. Iar primele impresii au fost unele pro-Grecia, căci pietricelele cu care ne-a întâmpinat Croația sunt greu de iubit de la prima întâlnire.
Dar dincolo de asta, orășelul e foarte frumos, atât pe zi cât si pe întuneric.
224/2024 – 11 august, duminică
A durat ceva, dar mie una a început să îmi placa chiar mult zona asta din Croația. Azi nu am simțit niciun dor față de Grecia, niciun regret pentru alegere.
În plus, m-am deconectat complet de ritmul normal al zilelor, precum și de gândurile work-related. Așa se simte vacanța.
Olivia e încântată de tot ceea ce e pe aici, deși așteaptă cu nerăbdare și cea de-a doua parte a vacantei, unde vom sta mai mult pe la piscină. Vlăduț vede bărci ori unde s-ar uita, și nu mai tace povestind despre ele, și despre cum le va conduce el, așa că mâine ii îndeplinim dorința și ne plimbăm și cu o barcă.
Doamne, cât de plină a fost săptămâna asta! Mă uit înapoi, citind rândurile de mai sus, și mi se pare o distanță atât de mare între starea și emoțiile de luni, și bucuria de astăzi. Ce bine că zilele nu seamănă între ele, și că viața are capacitatea asta de a ne purta dintr-un punct în altul, ba în sus, ba în jos, și de la capăt.
În Căsuța Oliviei 
Lasă un comentariu