225/2024 – 12 august, luni
Sunt atât de obosită încât m-aș culca instant, și totuși parcă nu-mi vine să las ziua să se încheie fără să scriu nimic despre ea.
A fost perfectă, nu de alta.
Am făcut o plimbare cu barca pe râul Cetina din Omis, am mers pe un drum amețitor de frumos și am călcat pe o podea de sticlă, la 1200m + deasupra mării, apoi am văzut un apus de soare pe plajă, cu copiii râzând zglobii în jur și stropindu-se cu apă.
S-a încheiat prima jumătate a vacanței, mâine schimbăm locația, dar nu simt că m-am plictisit aici, și cred că am mai fi avut ce face și vedea (diferit de plaje) încă 4 zile. Pe undeva, îmi pare rău că schimbăm. Iar cazarea de aici cred că a fost cea mai bună dintotdeauna. Scriu în paralel un „documentar” cu date tehnice și informații utile despre tot ce am văzut sau experimentat în Croația, mie mi-au fost de mare ajutor articolele de alte bloguri citite în avans și vreau să dau și eu mai departe informația, mai mult decât lăsând review-uri pe Booking sau Google Maps.
226/2024 – 13 august, marți
Din ziua de azi, cel mai mult s-a remarcat drumul. Am plecat la 9 dintr-un loc și am ajuns la cealaltă cazare la aproape 5 seara, doar cu o oprire pentru un pranz rapid. Timp în care V a sfidat toate planurile noastre și nu a închis un ochi, ci a turuit încontinuu, avea multe vorbe de spus despre drum, despre mare, despre ziua anterioara, despre tot. Chiar a fost una din acele zile în care am gândit din nou că într-adevăr copiii cresc în călătorii, învață din experiente, se întorc acasă mai bogați.
De azi schimbăm registrul, stam într-un complex axat pe copii. Aveam deja 5 copii în grup, aici grupul s-a mărit, s-au făcut 7. O să fie distracție.
227/2024 – 14 august, miercuri
Astăzi Olivia a împlinit 11 ani, intr-un cadru pe placul ei. N-am avut petrecere și tort, fiind în deplasare, dar a avut piscine, Aqua parc, prietenii alături, și activitate de dimineață până seara. De fapt, a fost atât de energică și de neobosita, încât m-am mirat sincer că i-au ținut bateriile până seara târziu.
Mă uit la ea și vad cum se transformă din ce în ce mai mult în domnișoară. E deja frumoasă, o să înflorească și mai mult, știu asta. Deși e încă un pic băiețoasa și atrasa mai mult de activitățile care presupun mișcare, în ultimul an a devenit tot mai interesată de tot ce înseamnă „beauty”, dacă ar putea ar testa toate parfumurile și cremele din magazine. E energică și totodată foarte sensibilă, are multe anxietăți și insuficientă încredere in ea, cred că cel mai bun lucru pe care i-l pot dori pentru anii care urmează este să găsească resursele și metodele prin care să își depășească propriile convingeri limitative și să aibă curajul de a fi ea însăși și de a se simți bine în pielea ei.
Nu-mi vine să cred cum au trecut anii. Mai vad poze cu ea mică, o văd lângă mine deja mare, și parcă îmi vine să mă ciupesc. Noroc că nu e nevoie să depun eu efort, are cine să mă ciupească în mod constant. 😀
La mulți ani, Oli! Să fii văzută, iubită, apreciată, acceptată și încurajată mereu!
228/2024 – 15 august, joi
Momentele deosebite ale zilei: volei în apă cu prietenele, apoi cu gașca lărgită, baschet pe semi-întuneric la lăsarea serii, și vin băut în pahare de plastic, pe terenul de baschet.
E mai frumos în vacanță, când mergi în grup.
229/2024 – 16 august, vineri
Ultima zi în Croația, ultima zi din adevărata vacanță, înainte de lungul drum înapoi spre țară.
Am atâtea gânduri în seara asta, încât nici nu știu de unde să încep.
Cred că a fost cea mai frumoasă vacanță de vară a ultimilor 4-5 ani, cel puțin. Cu experiențe diverse, cu peisaje frumoase, cu oameni dragi (și mulți) alături. Mi-am reamintit cât de mult îmi place printre oameni. Mă simt confortabil și în cadru restrâns, dar mă simt mult mai vie înconjurată de oameni. Și simt că asta e ceva ce n-am avut atât de mult pe cât mi-aș fi dorit, în ultimii ani, de la pandemie încoace. Apropo, ce bine e să stai într-un resort asemeni unui furnicar și să nu-ți mai fie frică de boli!
A fost o vacanță în care m-am simțit, în sfârșit, mai liberă. V a fost extrem de independent, s-a simțit excelent în grupul copiilor mult mai mari decât el, și jos pălăria pentru acești copii minunați care s-au purtat atât de frumos. Iar eu am putut să fac și ceea ce am vrut, nu doar ceea ce a trebuit. Azi cel puțin mi s-a părut că le-am bifat pe toate. M-am bălăcit în apă, m-am jucat, am făcut și castele, m-am dat pe toboganele de apă cu fetele, am băut un pahar seara pe terenul de baschet, din paharul de sticlă luat special în rucsac, i-am citit povești lui Vlad, i-am organizat de la distanță petrecerea Oliviei, iar după ce termin de scris, mă voi uita la un episod din Grey’s Anatomy. 😀
Și încă un gând: mă bucur foarte tare că avem un grup cu care organizăm vacante împreună, dar în care avem și libertate de a ne păstra tabieturile și programele individuale, fără să se frustreze nimeni că face ceva ce nu îi vine natural. E mare lucru să ai această libertate.
Și sper să nu uit niciodată ziua asta în care ne-am dat pe tobogan împreună, am făcut poze în piscină și am ciocnit un pahar pe întuneric. A & S, you’re the best ❤️!
230/2024 – 17 august, sâmbătă
Am plecat spre casă. Drum lung, am decis să-l facem cu 2 înnoptări pe traseu, în Keszthely și Sibiu.
Azi am început cu o porțiune mai scurta, de doar 5 ore per total, cu oprire la Zoo Ljubljana, apoi direct la Keszhtely. Zoo-ul nu ne-a impresionat în mod deosebit, pentru că era foarte cald și unele animale lipsa, altele la adăpost. Dar si-a facut treaba, l-a obosit pe V, care a dormit apoi aproape tot drumul până la destinație. Keszhtely a fost în schimb o surpriză plăcută, foarte curat, cochet, cu un vibe plăcut. Mi-ar fi plăcut să mă plimb pe faleză mai pe lumină, părea chiar mai frumoasă decât îmi imaginam, dar a fost ok și pe întuneric.
231/2024 – 18 august, duminică
Încă o zi petrecută pe drum, azi chiar mai mult decât ieri. Circa 7 ore. N-am mai făcut pauze pentru a vizita ceva anume, ci am oprit rapid doar la benzinării, în ideea de a ajunge la o oră cât mai decenta la Sibiu, destinația noastră pentru cazarea din seara asta. Mă bucur că am insistat să nu facem drumul ăsta cu o singura noapte de cazare, prietenii noștri care au făcut asta au fost azi efectiv toată ziua pe drum. Mie mi-a ajuns chiar și drumul de 7 ore.
Printre alte activități de socializare cu copiii în mașină, am reușit să mai citesc niște pagini din „Autoportretul scriitorului ca alergător de cursă lungă”, un soi de jurnal de alergare al lui Haruki Murakami. Pentru o carte practic fără acțiune, o găsesc surprinzător de captivantă și neplictisitoare. Nu doar că mi-a dat o noua perspectivă asupra oamenilor pasionați de maratoane (dar nu, nu m-a motivat să devin și eu unul dintre ei), dar mi-au plăcut și toate gândurile absolut aleatorii înșirate de autor pe hârtie. M-am regăsit cumva în plăcerea lui de a analiza oameni necunoscuți, senzații de moment, idei apărute din neant. Mi s-a făcut pofta să-i mai citesc un roman, Pădurea Norvegiana a fost cândva printre preferatele mele.
Mâine ajungem acasă, se încheie nu doar vacanța asta, ci si lungul șir de călătorii făcute în această vară. Sunt nerăbdătoare să mă întorc, dar nu și să întru din nou în rotita de hamster. Turul acesta de forță până în Croația și înapoi chiar mi-a încărcat bateriile și mi-a golit mintea. De ce trebuie să o umplu la loc?
În Căsuța Oliviei 
Lasă un comentariu