232/2024 – 19 august, luni
După o vacanță lungă și un drum pe măsură, nu poate urma decât o extraordinar de plictisitoare despachetare, sortare și spălare a bagajelor. 😀
Deci cu asta mi-am ocupat cea de-a doua parte a zilei, după ce am ajuns acasă, în timp ce prima parte a fost un omagiu adus drumurilor din România, cu 5 ore memorabile făcute de la Sibiu până în București, pe proaspăt redeschisa Vale a Oltului. (Sper că se detectează ironia).
Oricât de frumos ar fi fost prin țări străine și de oricâte cazări reușite am fi avut parte, tot m-am bucurat să ajung acasă și am avut din nou sentimentul că îmi place foarte mult apartamentul nostru 😀
233/2024 – 20 august, marți
Dacă ieri a fost prima zi înapoi acasă, azi a fost prima zi înapoi la birou. Nimic notabil despre ea, poate doar că nu m-a stresat nimic, în ciuda tuturor așteptărilor, am reușit să plec spre casă la fel de Zen pe cât venisem.
Seara am umblat puțin prin mall, îi promisesem Oliviei un anume cadou aniversar la întoarcere, și anume primii ei adidași „la modă”, așa că m-am organizat în consecință. Am studiat toată oferta de Nike Air, Air Jordan, Air Force și alte variante de aerisme (dintre care multe mi se par absolut banale, altele mi se par chiar oribile, nu înțeleg de unde vine obsesia asta a fetelor de vârsta ei pentru această serie), și intr-un final s-a decis la ceva. Aș avea atât de multe gânduri despre provocările astea noi care se învârt în jurul lucrurilor scumpe și la modă, și cărora eu mă opun așa, din principiu, încât dacă mă pun azi pe scris, termin mâine. Noroc că mi-e somn și somnul are prioritate.
Oricum, adidașii aleși sunt simpatici, i-aș putea purta și eu. Mai ales că îmi vin.
233/2024 – 21 august, miercuri
Am ajuns la final de zi, mă uit în urmă și nu prea pot spune ce am făcut azi, probabil nimic ieșit din comun. O a avut o prietenă în vizită pe la ea cam toată seara, așa că eu l-am întreținut pe V. Și cam atât 😀
234/2024 – 22 august, joi
După câteva săptămâni de pauză, am început ziua pe energie, cu o clasă de body-pump la sală, de data aceasta în altă locație decât cea frecventata de obicei. Schimbarea s-a dovedit bună, ora a fost mult mai aerisita și mai intensa decât în mod normal, iar antrenoarea chiar mi-a insuflat motivația de a nu mă opri nici chiar atunci când simțeam că tremur. Vom vedea mâine ce părere are corpul meu despre treaba asta.
Am încheiat ziua de birou participând la prezentarea unui nou proiect destul de ambițios care trebuie implementat în viitorul apropiat și pe care se pare că va trebui să îl coordonez eu. Prezentarea m-a speriat un pic, e ceva nou, interesant, provocator, dar și greu, cu multe echipe distribuite. Exact ceea ce nu îmi doresc, din motive de program. Așa că am ieșit din ședință direct afară, cu copiii, să mă aerisesc și să uit de ceea ce tocmai auzisem.
235/2024 – 23 august, vineri
Azi m-au durut toate și fiecare pas a fost o provocare. De urcat și coborât scări nu mai zic, parcă nu îmi puteam îndoi deloc picioarele. Deci ora de ieri si-a atins scopul, mă mai duc.
Seara am venit la curte, la părinți, mi-a fost dor și de ei și de locul acesta. E totul verde, liniștit și îngrijit aici, și parcă și timpul se mișcă altfel.
236/2024 – 24 august, sâmbătă
De dimineață, am cules roșii din grădina și am tăiat crenguțele uscate, am jucat baschet cu O și am apărat-o fără mare succes de îmbrățișările lui Oscar.
La prânz, un grătar în familie, câteva felii de tort ramase de cu o seara înainte, și planuri spontane.
Seara, umblat craila cu o prietenă prin oraș, apoi privit fântânile în 4 (vorba vine, că de fapt eram sute de oameni). Se întâmplă ceva frumos în fiecare weekend, în zona Unirii, mă bucur că avem fântânile astea, sunt deosebite. Merită văzute măcar o dată pe vară. Mi-a părut rău că nu era și V, spectacolul începe puțin târziu pentru el, dar poate rezolv cumva cu programul cât să vadă și el măcar jumătate, pana la încheierea sezonului.
237/2024 – 25 august, duminică
M-am trezit la 7. Nu știu de ce corpul meu are propriul ceas, imperturbabil, care nu ține cont dacă e weekend ori ba. Așa că mi-am făcut de treabă prin casă, am băut o cafea alături de printul Harry (m-am apucat de citit autobiografia lui), am făcut yoga cu Tim, și într-un final s-a trezit si bărbatu’ pentru care am acte în regulă.
Mi-au plăcut, de azi, plimbarea matinală în jurul lacului și salata cu halloumi și piersici. Simt că mai am de lucrat la ea, e un diamant încă neșlefuit, dar prima încercare a fost ok. Mi-e dor cumva de perioada în care găteam mai mult și încercam tot felul de rețete. Nu-mi place in mod deosebit in bucătărie, dacă trebuie sa repet ceva, în schimb îmi place explorarea necunoscutului, a noului, cu riscul de a primi strambaturi din nas ulterior.
Aproape septembrie.
În Căsuța Oliviei 
Lasă un comentariu