245-251/2024 – 2-7 septembrie
Săptămâna aceasta ies din nou din șablonul folosit până acum, pentru că, pe parcursul ei, pur și simplu nu am simțit că am chef să scriu nimic. Și nici măcar să public ceea ce scrisesem în săptămâna anterioară.
N-aș putea spune de ce. N-am avut vreo stare proastă, n-am avut probleme, ba chiar mă uit în urmă și văd zile simpatice. Dar așa au fost să fie serile, fără inspirație și fără energia de a scrie un rand, două. Atât ar fi trebuit, apoi s-ar fi înmulțit.
Am fost la sală de două ori săptămâna aceasta, deși nu la clasă ci așa pe cont propriu. Sigur e mai ineficient, dar pe de altă parte îmi dă mai multă flexibilitate, și chiar încep să simt că e bine să incep ziua cu asta, în loc să trag de mine să ajung la prânz, parcă mereu am de făcut ceva important, din care nu îmi vine să mă desprind.
Vineri am fost cu V să vedem grădinița la care va merge de pe 9 septembrie și să le cunoaștem pe doamnele educatoare, căci s-a organizat o întâlnire special pentru grupele mici. A fost bine, i-a plăcut, și pe afară și pe interior. Eu n-am emoții și pare că momentan nici el, simt că se va acomoda repede și că îi va plăcea acolo. Poate am gura aurită.
M-am jucat cu Oscar în weekend, în sfârșit s-a comportat și el ca un adevărat retriever care fuge după ce i s-a aruncat și aduce si obiectul înapoi. Chiar m-am distrat cu el, și nici nu am mai colecționat zgârieturi.
Am fost din nou la fântâni, dar de data aceasta în formula completă, și cu copiii, și le-a plăcut foarte mult amândurora. Olivia si-a exprimat satisfacția făcând poze, Vlăduț făcând „wow, wow, wow”. Și adevărul e că exclamațiile erau pe merit.
Am cumpărat minimul necesar pentru școală, cât să fiu sigura că avem ce ne trebuie în prima săptămână. Mai încolo, mai vedem.
Și cam așa s-a dus si săptămâna aceasta, cu diverse mici lucruri de pus la punct, cu zile încărcate dar cu sănătate și voie bună.
La final de duminică, mă simt cumva nerăbdătoare, ca la finalul unui ciclu. Ca și cum ar fi revelion, ceasul ar număra în sens invers clipele rămase până când totul se va reseta și va începe următoarea etapă. Nu am emoții, nu mi-e teamă pentru cum se vor adapta O și V, dar știu că de mâine încolo lucrurile se schimbă, și că va trebui să ne adaptăm cu toții și să facem față noilor provocări.
Va fi bine.
În Căsuța Oliviei 
Lasă un comentariu