Parcă nu se simte cu adevărat sfârșitul de an, dacă nu e însoțit de o retrospectivă. Măcar una mică, nu în scop de laudă sau de înșiruire a marilor realizări, ci doar ca pur exercițiu de rememorare a ce s-a întâmplat și mai ales a ce m-a bucurat în 2024.
În primul rând, ca să încep „contextual”, am reușit să scriu aici aproape săptămânal. Am dat-o în bară pe final și mi-am fragmentat seria, dar chiar și așa recunosc că mi-am depășit propriile așteptări. În comparație cu un 2023 foarte sărac la capitolul scris, în 2024 am reușit să mă organizez mai bine și să aștern aici o sumedenie de gânduri. Mă bucur că am făcut asta și mă bucur că am reușit să depășesc bariera perfectionismului care îmi zicea că nu pot să apăs butonul de „Publică” decât după ce am recitit de 3 ori și corectat tot ce putea fi corectat. Ei bine, s-a putut și fără, scris fără planuri, fără direcție, fără obiectiv. O adevărată activitate terapeutică și o adevărată comoară din punct de vedere al amintirilor. Am recitit mai devreme primul „jurnal” al anului și recunosc că m-am emoționat. N-aș fi putut spune, fără să-l recitesc, cum a început anul și ce gânduri aveam atunci.
Totuși, în afara acestor jurnale săptămânale, n-am mai scris nimic altceva. Mi-aș fi dorit să mai iau niște notițe despre cărțile citite (dar bine, asta e o ne-realizate a anului – declinul lecturii), dar și despre vacanta de vară. E ok, nu e nimic tragic.
2024 a adus cu el mai multe schimbări sensibile, de care mi-a fost teamă, dar care până la urmă au fost ok, după cum urmează:
Olivia a trecut de la ciclul primar la cel gimnazial. Era un moment de posibile alegeri si decizii. Am avut multe gânduri, emoții și remușcări legate de alegerea potrivită pentru ea, dacă să rămână în școală, în clasă sau să încercăm un examen pentru vreun colegiu. Îmi place să cred că în cele din urma am mers pe calea cea mai potrivita pentru ea, iar acum la final de an mă simt împăcată că e ok. Ii place noul colectiv, ii plac cei mai mulți profesori, a încheiat primele 2 module cu note mari, va lua și bursă din modulul următor, deci aș spune că toate obiectivele au fost atinse. E ciudat când faci analiza așa, pe o perioada mai generoasă de timp – și balanța se înclină favorabil. Pe perioade scurte, la nivel de zi – uneori lucrurile pot părea fără speranța. Lecția de învățat de aici e ca lucrurile trebuie privite în perspectivă.
Vlad a început și el o etapă nouă, grădinița. Of, greu a mai fost și cu asta! Măcar bolile au fost mai puține decât am preconizat, dar adaptarea parcă o vedeam mai lină. Are 3 ani jumătate deja, dar tot e foarte atașat de mine. Cu toate acestea, e un copil extrem de înțelegător și de răbdător. Se va acomoda, mai are nevoie de timp. Deja e mult mai bine.
Și eu am schimbat ceva la job, am mai preluat o echipă și aproape mi-am dublat numărul de proiecte de urmărit și coordonat în paralel. Fără sa fi vrut sau sa fi cerut așa ceva. S-a nimerit. A fost un an extrem de greu pentru mine, din acest punct de vedere, am plecat de la a fi perfect stăpână pe ceea ce știu și fac la a mă duce intr-o zonă necunoscută și a lua decizii câteodată bazate doar pe instinct. Am avut momente când m-am simțit complet copleșită și singură, când am crezut că tot efortul e inutil și că nu va ieși nimic în cele din urmă, dar sunt recunoscătoare pentru marele dar de a nu putea fi dezamăgită pe perioade lungi de timp. Totuși, mă îngrijorează puțin abuzul de context switching din acest an. Sper să nu-mi fi întins prea tare neuronii 😀 Nu de alta, dar anul viitor nu va fi deloc mai ușor, ba din contră. Se pare că așa e când faci niște lucruri bine, primești lucruri și mai grele de făcut. Logic.
Cu sănătatea am stat bine în acest an. Nu ne-au ocolit problemele mici, dar nici nu as fi putut cere așa ceva. Dar nu am stat prin spitale, nu ne-a alarmat nimic major. Bunicii sunt și ei încă bine, din fericire, și chiar simt că anul acesta am petrecut mai mult timp împreună decât în alti ani.
Și prietenii apropiați ni i-am văzut destul de des. Poate nu atât de des pe cat ar recomanda specialiștii în relații, dar nici noi nu suntem cei mai petrecăreți oameni. În prima parte a anului chiar mi-am făcut un obicei din a mă vedea aproape săptămânal cu o prietenă, rutina s-a întrerupt dintr-un motiv de bucurie, nu de răcire, așa că am toate speranțele că poate reluam frumosul obicei cândva la anul. Mi-ar fi plăcut să mă văd mai mult și cu alți oameni. În unele luni mi-a mai ieșit asta, alte luni s-au simțit într-un cerc foarte închis.
La capitolul vacanțe, mă declar multumita. A fost un progres față de anul 2023, în primul rând datorită escapadei doar în 2 pentru care ne-am făcut curaj (recunosc, eu mai mult împinsă de la spate, n-as fi luat singură inițiativa aici) și care de data asta s-a si concretizat. Am fost de 2 ori în Londra, o dată singuri, a doua oară și cu Olivia, și D tocmai îmi spunea zilele astea că ar mai merge o dată. Pare că ne place 😀 Vara am schimbat clasica Grecie pe Croația și, deși impresia generală a grupului cred că a fost că mai bine rămâneam cu locurile cunoscute, mie una mi-a plăcut mai mult în Croația. Strict din perspectiva mea, nu din a copiilor. Prin țară nu aș putea spune că ne-am plimbat extraordinar de mult anul acesta, dar nici nu am vreun mare regret în această privință.
Și poate ar mai fi și alte capitole ale vieții demne de o retrospectivă, dar nu putem pune chiar totul pe o scenă publică, nu? Cert e că anul 2024 a fost bun cu mine, nu-i pot reproșa nimic, și tot ce-i pot cere e să-l instruiască și pe 2025 după același model.
Nu am New Year Resolutions de data aceasta. Doar să găsesc un motiv de bucurie în fiecare zi, orice mi-ar aduce ea.
În Căsuța Oliviei 
Lasă un comentariu