Am citit această carte de 260 de pagini în mai puțin de 24 de ore, pentru că nu doar că mi-a plăcut, dar a reușit să mă captiveze și să mă țină cu sufletul la gură chiar de la început.
Autoarea folosește o tehnică foarte des întâlnită, cea de alternanta între doua planuri narative, din perioade foarte îndepărtate în timp. Prima poveste e cea a lui Niamh (care e chiar Fetița din trenul orfanilor), și se petrece începând cu anul 1929. Cealaltă e din zilele noastre, povestea lui Molly, o altă orfana, care trece și ea prin propriile provocări. Bineînțeles, exista o legătură între cele 2 fete, foarte simpatică și credibilă, mi s-a părut mie.
Povestea lui Niamh e cea principală, și dincolo de emoția întâmplărilor mi-a placut si că scoate la lumină realitati istorice cel puțin interesante, din America anilor 1920. Trenul care a purtat peste 250.000 de orfani dintr-o parte în alta a continentului, pentru a le gasi familii adoptive, chiar a existat și a făcut treabă, uneori și bună, dar de cele mai multe ori proastă. Povestea lui Niamh e una despre supraviețuire, despre puterea de a se adapta, de a merge mai departe, de a invata și munci chiar și în condiții neprielnice.
Cartea are elemente comune cu alte 2 romane care de altfel și apar menționate în poveste: Grădina Secreta și Anne de la Green Gables (cartea după care s-a regizat Anne with an E /Netflix). Toate 3 au cumva același subiect: orfana care reușește să depășească piedicile și să își găsească o familie. Fiecare în felul ei.
Pentru mine a fost o carte de 5 steluțe, ceea ce e puțin amuzant pentru că, dupa cum am citit în postfață, ea a fost corectată și adaptată cât să fie accesibila și copiilor de gimnaziu. I-am pasat-o mai departe Oliviei, sunt curioasă dacă o prinde și pe ea la fel cum m-a prins pe mine. A nu se înțelege că e o carte infantila sau nepotrivita pentru adulți. Nu, pur și simplu merge pentru ambele categorii de vârstă.
Mă bucur că am început absolut întâmplător anul 2025 cu această lectură, căci după o serie de alegeri mai putin inspirate din ultimele luni, Fetița din Tenul Orfanilor mi-a reamintit câtă magie pot aduce cu ele ele cărțile.
În Căsuța Oliviei 