27/365 (27 ianuarie, luni)
Un început timid de săptămâna, cu o senzație tot mai crescândă că ne prinde răceala pe toți. La Vlad e deja lucru sigur, așa că a stat acasă azi, nu a mai mers la grădiniță. Și sunt șanse mari să stea acasă și zilele următoare. Pe mine parcă mă încearcă niște senzații premergătoare răcelii 😀, mi-e greu să le descriu, dar le recunosc.
Așteptam cu nerăbdare săptămâna asta, e cea în care nu voi mai fi pastratoare de secrete și îmi voi anunța colegii de schimbările anunțate pentru acest an. Mi-e teamă de cum vor reacționa.
28/365 (28 ianuarie, marți)
Reacțiile despre care scriam ieri au venit azi, dar au fost preponderent pozitive. Pare că toată lumea se aștepta la vești despre demisii sau concedieri, așa că o „simplă” schimbare de echipă și de strategie nu a părut atât de neagră. Am trecut primul hop (cel de 1%), acum urmează ceilalți 99%, în care chiar trebuie să construim ceva de succes.
Olivia a trecut de faza pe școală a olimpiadei de română și va participa la cea pe sector. Am fost mândră de ea și m-am bucurat că am impins-o să se ducă.
29/365 (29 ianuarie, miercuri)
Răceala, oboseală, somn de voie, scris mai puțin.
30/365 (30 ianuarie, joi)
Vorbeam cu colegii azi la birou despre cât de lungă li s-a părut luna ianuarie, și despre cum această impresie e generalizată, cică ar fi internetul plin de meme-uri despre luna ianuarie.
M-a surprins discuția, eu n-am avut deloc aceeași senzație, ba parcă din contră. Zilele s-au scurs prea repede, parcă ieri era Revelionul și acum, iată, se încheie luna. Nici nu pot enumera prea multe lucruri mărețe care să se fi întâmplat în ianuarie. Poate doar faptul că am terminat deja 2 cărți, dintre care una de 900 și ceva de pagini ar putea fi un argument pro-luna lungă.
Da, marea mea realizare e că am terminat „Căderea Uriasilor”, carte cu care îmi îmbogățesc palmaresul de literatura avand drept tema războaiele mondiale. Și, pentru că am cu ce sa compar, pot spune că e și cea mai ampla, completă, și in același timp captivanta carte despre WWI citita vreodată. Daca îmi revine energia la cotele de la începutul lui ianuarie, o sa scriu separat despre ea. Oricum, continuu cu Iarna Lumii, urmatoarea din aceeași trilogie.
31/365 (31 ianuarie, vineri)
Răceala Oliviei a trecut în vreo 2 zile, pe V încă îl supara nasul, iar în cazul meu e ceva ciudat și fluctuant. Sunt bine toată ziua, pana spre 5-6, apoi mi se infunda nasul sau ma ustura gatul, și m-aș culca ca găina. Dar nu pot, pentru că am un prichindel NEmers la grădiniță, și dormit la prânz pe deasupra, care debordează de energie și de „plictiseala” mai nou. Plus că are și o perioadă de tantrumuri, cred că s-a prins ca a trecut destul de elegant peste perioada acelor Terrible twos, iar acum vrea sa recupereze.
N-a fost ea lungă luna ianuarie, per total, dar săptămâna asta sigur a fost.
32/365 (1 februarie, sâmbătă)
Cel mai deosebit eveniment al zilei: am fost din nou la teatru. De data asta la Carousel, la Bulandra, o piesă la care încă nu se dau biletele chiar din prima zi în care se afișează la casa de bilete, probabil pentru ca se joaca de destul de mulți ani deja, e posibil sa fi rămas printre ultimii din București care nu văzuserăm piesă. Chiar și așa, nu am prins 2 locuri alăturate, dar măcar erau „aproape” alăturate, pe rânduri consecutive și aproximativ în diagonala. Bun si așa.
Marea problema n-a fost totuși cum am stat, ci cum am perceput piesa. Conform tuturor recenziilor citite, e o piesă suficient de bună. Nouă ni s-a părut slăbuța. Și am stat sa ma gândesc după ce critica pot sa ii aduc, mi-a fost greu sa pun punctul pe i. Era totuși mai completa și mai complexa decât multe alte piese văzute. M-am trezit gandindu-ma ca mi-au plăcut mai mult Proof sau Efectul razelor gama asupra crampelor lunatice… dar parcă nu îmi pare credibil, totuși piesa de azi a fost mult mai muncita și mai moderna ca regie. Tind sa dau vina pe musicalurile văzute anul trecut în Londra, care mi-au alterat percepția și așteptările de la o piesă. Mai avem bilete în martie la Oedip. Despre ea numai cuvinte la superlativ am auzit. Dacă și ea mi se va părea sub așteptări… jur ca nu mai merg la teatru tot anul.
33/365 (2 februarie, duminică)
Am zis un „La mulți ani” azi și in loc să mă bucur, mi-a cam lăsat o senzație de regret, de pierdere. Încă o prietenie care a suferit uzura timpului și a distanței.
In rest, zi de voie și de gătit mâncăruri rapide.
Sfârșit de săptămână absolut deloc spectaculos, fără nicio concluzie inteligenta. 😀
În Căsuța Oliviei 
Lasă un comentariu