41/365 (10 februarie, luni)
Am început din nou săptămâna trecând rapid pe la sală. Nu simt că fac mare lucru acolo, merg maxim 30 de minute pe o bandă înclinată la un unghi foarte mare, în timp ce ascult un domn simpatic vorbind despre istorie, dar îmi place rutina asta.
Ce nu-mi place e că ajung la birou cu o oră mai târziu decât dacă n-aș fi făcut acest detour, oră pe care ma simt nevoita sa o recuperez seara, acasă, jongland cumva printre copii și alte treburi casnice. Chiar și acum scriu, la ora 10 și ceva, cu gândul de a mai deschide laptopul după, pentru 30 de minute, pentru a mă debarasa de câteva lucruri ramase restante din prima parte a zilei.
42/365 (11 februarie, marți)
Frig dom’le, frig, dar zăpada mult așteptată tot intarzie să apară. Parcă în niciun alt an nu a întârziat chiar atât de mult. Măcar niște fulgi acolo care sa se fi așternut măcar pentru câteva ore. Dar nimic nimic.
Azi am sperat la o zi mai linistita la birou, fără multe întreruperi, in care sa ma pot concentra pe ceva. Nu mi-a ieșit.
V a primit azi de la grădiniță, cu ocazia unei aniversari, un telefon-jucarie din acela cu apa și cu cerculețe care trebuie băgate pe o tija. Foaaarte incantat de el, e jucăria anului. Și O a venit bucuroasă de la școală, a avut o zi bună, s-a înțeles bine cu colegele. Radia.
N-a nins, dar măcar metaforic a fost soare.
43/365 (12 februarie, miercuri)
Am început să primim în mod constant poze de la grădiniță. V pare că s-a integrat, se joaca, interacționează, nu se mai opune. Mai zice el uneori dimineata că nu vrea sa meargă, dar cedează repede, iar când se întoarce e entuziasmat. Și ii place sa ne uitam pe pozele de la grădi și sa pun întrebări despre ele. Asta am făcut și seara asta.
În rest, cam obosită pentru un mijloc de săptămână.
44/365 (13 februarie, joi)
Cred că lucrul care m-a entuziasmat cel mai tare astăzi a fost descoperirea întâmplătoare a unui episod dintr-un podcast care mi-a plăcut în mod special, a fost exact ceea ce aveam nevoie să aud:
https://music.youtube.com/watch?v=f26GCEUCNXk&si=f2xBe_GOb7mssFSQ
Il las și aici, și pentru cine e curios, și pentru mine cea de mai târziu. E despre dificultatea de a ne face noi prieteni, odată ajunși la vârsta adultă, dar și despre dificultatea de a-i menține pe cei vechi. E despre a accepta particularitățile și schimbările acestei perioade a vieții și despre a nu o lua personal. Azi am făcut mișcare la sală ascultând-o pe aceasta Mel, și m-a umplut de energie. Se pare că ea e celebra de mult, eu azi am descoperit-o. Rămânem prietene 😀
45/365 (14 februarie, vineri)
Ziua Îndrăgostiților, se zice. N-am sărbătorit-o, desigur, dar am făcut multe glume despre ea de-a lungul zilei, și asta a făcut totuși din zi ceva special. Olivia mi-a adus atat o felicitare, cât și cana pe care a făcut-o weekendul trecut, într-un atelier de pictat pe ceramică. E noua mea preferată. Nu neapărat pentru că e handmade, ci pentru că e și foarte reușită.
Am încheiat seara cu niște exerciții de gramatică, care mi-au răscolit multe amintiri. Deznodământ: (mi-)am comandat „biblia” Ștefăniei Popescu, Gramatica practica a limbii române. Și oricât ar părea de ciudat, de-abia aștept sa îmi ajungă. Olivia e, desigur, de altă părere 😀
46/365 (15 februarie, sâmbătă)
Am dormit neașteptat de prost azi noapte. Lui V ii da târcoale o nouă viroză, a avut nasul înfundat și s-a tot foit, iar de dimineață s-a trezit cu secreții. Bine ca e vacanță saptamana viitoare, mai face o pauză de la laboratorul de virusi numit grădiniță. Oricum, aveam așteptări mai rele pentru iarna asta, am scăpat ușor cu bolile până acum.
Apropo de iarnă, azi a nins !!!! Deplorabil de puțin, nu s-a așternut mai deloc, dar măcar în aer au arătat frumoși fulgii.
Atât s-a putut. Mi-e dor de zăpezile de altă dată.
47/365 – 16 februarie, duminică
Ne-am trezit la curte, cu un strat mai mare de zăpadă decât am îndrăznit eu sa sper.
Poza dimineții a arătat așa: cu doi milogi speriați de ce-i afară, și dorind sa între și ei în casă:
În oraș am constatat că zapada era chiar si mai abundentă. V a rămas în casă, mai asteptam cu scosul la săniuș pana ii mai trece un pic nasul, dar O a profitat din plin:
În sfârșit, în sfârșit! Iubesc zăpada, chiar nu ma încearcă niciun sentiment neplăcut la gândul de a ieși afară și de a merge prin nămeți. Măcar de-ar fi nămeți.
Azi vorbeam, evident în gluma, despre a împodobi bradul din nou. 😀
În Căsuța Oliviei 
Lasă un comentariu