Vacanță cu copiii, traseu prin Maramureș, Oradea, Cluj și împrejurimi

Prima vacanță a acestei veri a fost una pe meleaguri autohtone, fără nimic extravagant în program, dar care totuși ne-a surprins plăcut si ne-a încărcat bateriile.

Si pentru că, pe parcursul ei, mai mult am descoperit decât am plănuit, m-am gândit să si relatez aici câteva lucruri despre traseu, locuri vizitate, cazări mai interesante sau restaurante care merita o recomandare.

Puțin context despre alegerea zonelor, si despre cum ne-am organizat noi circuitul: am vrut să stăm in Maramureș 4 zile, cât să ne suprapunem cu o tabăra in care era O, tot in zonă. Drumul dus București-Maramures a fost gândit cu oprire de o noapte in zona Reghin (nu pentru că voiam sa vedem ceva anume acolo, al ales strict după numărul maxim de ore pe care eram dispusă să il petrec in mașina), iar drumul de întors s-a dorit a fi prin Oradea – Băile Felix – Cluj, cu cazare si in aceste orașe. De asemenea, fiind cu V de 4 ani in mașina, am fragmentat drumurile astfel încât să facem pauze în locuri care să fie de interes si pentru el, la fiecare 2-3 ore.

Să începem!

Traseu dus: București – Câmpina – Brașov – Târgu Mureș – Reghin – Barsana- Vadu Izei

Prima noastră oprire a fost in Câmpina, unde ne aminteam că există un loc de joacă generos, descoperit cu câțiva ani în urmă: Parcul Soceram. L-am redescoperit chiar mai ofertant decât mi-l aminteam, îngrijit și cu mult mai mulți copaci. Pentru doritori, au apărut si niște terase si restaurante înăuntru.

Pentru cine e pentru prima dată in Câmpina, recomand si castelul Iuliei Hașdeu, încărcată de povesti si legende, e un loc care trebuie văzut, de preferat cu ghid cu tot.

Următoarea oprire a fost in zona Brașov-ului, mai exact la Păstrăvăria Fish4Life din Hărman. Ne fusese recomandata de mai multe ori, de persoane diferite, așa că de data asta am spus să nu o mai ratăm si chiar a meritat, pentru că dincolo de frumusețea locației am mâncat un păstrăv absolut delicios. Vizavi de restaurant exista si o mică ferma de animale (oi, măgar, vaci), dar nu e ceva spectaculos. De asemenea, mai au un loc de joacă făcut doar din lemn, care poate fi ofertant pentru grupuri de copii sau pentru copii mai mari. Al nostru nu a fost dat pe spate. A preferat să își umple buzunarele cu pietre și să le arunce in apă.

Cu burta plină, am plecat mai departe, către următorul punct de oprire: Grădina Zoo din Târgu Mureș. Aflata la distanta perfectă cât să între si un pui de somn de-al lui V în program. Noi mai vazusem gradina cu ani în urmă, când  era O mică, si mi-o aminteam că fiind cea mai generoasă că spațiu si cea mai bogată in animale Zoo de la noi din țară. Si așa si este.  Un detaliu foarte fain: la intrare au căruțuri de lemn pentru copii, pe care chiar le recomand, ținând cont de suprafata largă a grădinii.

La ieșirea de la Zoo e un loc de joacă foarte generos, in care vedetele sunt cele 3 sau 4 tiroliene. Nu am putut trece nepăsători pe lângă ele, desigur.

De la Târgu Mureș am mai avut doar foarte puțin de mers până la prima noastră cazare, din vecinătatea Reghin-ului. Hunter VIP s-a chemat, si mi-a plăcut foarte mult zona si vibe-ul curții. Ce nu mi-a plăcut: țânțarii agresivi si ieșiți seara la atac.

Si cam așa s-a scurs prima zi, pe drum. A doua zi de dimineață, cu forțe proaspete, ne-am mai relaxat puțin prin grădina cea frumoasă a pensiunii, apoi am pornit spre Vadu Izei, dar cu o oprire pe traseu programată la Mănăstirea Barsana.

Deși o mai văzusem cu ani în urmă și mi-o aminteam frumoasă, parcă acum mi s-a părut ireal de frumoasă. Cred că e cea mai îngrijită mănăstire din România, curtea arata de parcă ar fi amenajată nu de maici, ci de o echipă de peisagiști. (Cine știe, poate chiar așa o fi). Iar muzica bisericească (dar plăcută) care se auzea în boxe făcea tot peisajul și mai frumos. M-aș fi văzut stand acolo câteva zile, in acea atmosferă încărcată de liniște și frumos. Tind să cred că Dumnezeu pare mult mai tangibil acolo.

La câțiva kilometri de mănăstire, am mai oprit puțin pentru a lua prânzul la Casa Barsana. N-am multe de spus aici, mâncare bună, porții uriașe, am prins si un tobogan gonflabil in curte, deci n-am avut decât motive de bucurie.

45 de minute mai târziu, eram în Vadu Izei, unde ne-am petrecut următoarele 4 zile.

Vadu Izei, Vișeul de Sus, Baia Mare, Sighetul Marmației, Mocanita – obiective turistice potrivite pentru copii

Am ales Vadu Izei ca „baza” principală in Maramureș strict prin prisma faptului că acolo era cazată și Olivia, si ni s-a părut mai convenabil să fim si noi in aceeași localitate, mai ales că urma să plecăm împreună mai departe. Sinceră să fiu, nu cred că e cel mai turistic sat, șanse mari să existe alte locații mai pitorești.

Ce recomand de vizitat, fix în sat, este Moara lui Neculai – o pensiune-muzeu, unde se poate vedea o vâltoare încă funcțională, diverse alte obiecte tradiționale de uz domestic, si se poate si consuma ceva la o terasă. Noi am fost de 2 ori aici, in prima zi am prins niște săteni spălând covoare la vâltoare, eu una am fost fascinată de eveniment și surprinsă total că încă se practică așa ceva. Moara de apa de aici se pare că mai avea si alte funcționalități: genera un pic de curent pentru niște becuri, făcea făină, dar punea in funcțiune si un dispozitiv de făcut pălincă 😀 Oricum, pentru V cea mai mare atracție a fost grădina din spate, prin care se ajungea direct la Iza, și al cărei mal era plin de pietre, numai bune de aruncat în apă.

Următoarea atracție de pe listă e faimoasa plimbare cu Mocanita, cu plecare din Vișeul de Sus.

Am ezitat mult dacă să o includem sau nu in program, căci am citit că toată experiența durează undeva spre 6 ore, si mi s-a părut inițial cam mult. Dar in cele din urmă ne-am zis „de ce nu?”, mai ales că V e pasionat de orice are toți. Las aici câteva puncte forte si mai puțin forte, așa cum le-am perceput eu:

Ce mi-a plăcut:

• Organizarea si atenția la detalii mi s-a părut peste medie: biletele online, indicatoarele din gara, faptul că ni s-au dat si bilete fizice din acelea retro de carton, care ulterior au fost „compostate” de controlor in tren, muzica tradițională în surdină, dansatorii în costume tradiționale care ne-au întâmpinat la capăt
• Peisajul
• Curatenia- atât in vagoane cat si in toaletele de pe traseu si de la capăt (citisem povești cum că ele nici nu ar exista, deci aveam așteptări mici oricum)
• Gara de plecare, foarte frumos aranjata si locul de joacă pentru copii, tematic
• Lipsa semnalului la telefon pe tot parcursul traseului 😀

Ce nu mi-a plăcut:

• Durata traseului – aprox 2 h dus (cu pauza de 20 min), 1h 30 întors (iar cu pauză, la fix 20 min după ce plecase trenul de pe loc, pauză căreia nu i-am văzut rostul dar jumătate de tren a trebuit să coboare la toaletă)
• Faptul că nu au continuat sa povestească diverse despre traseu/zonă în boxe, cu excepția primelor 10 minute. O poveste continua (un ghid audio) ar fi facut experienta mai plăcută

Altă zi dintre cele petrecute in Maramureș a fost investită în descoperirea orașului Baia Mare – cu siguranță cel mai îndepărtat punct al țării în care am ajuns până acum. Din Sighet până in Baia Mare Waze ne recomanda 2 drumuri, unul mai scurt (de vreo oră), unul cu vreo 15 minute mai lung. La dus l-am ales pe cel scurt- prin munți, cu cele mai multe si dese curbe extrem de strânse experimentate până acum, pe care NU îl recomand, la întors am ales 15 minute in plus, dar un drum lin si pitoresc, ocolind un pic munții.

N-o să vorbesc despre obiective culturale din Baia Mare, pentru că nu suntem genul acela de turiști. 😀 Ce e de făcut cu un copil mic, in schimb: de vizitat parcul municipal Regina Maria, cu locuri de joacă, umbră, lac cu nuferi siiii, atracția atracțiilor, trenuleț care trece inclusiv printr-un tunel. Sunt si 2 restaurante in parc, noi am mâncat la Bastion, aproape de întrare, mâncare decenta, porții enorme. Celalalt obiectiv de mare angajament a fost piscina hotelului Transilvania. Las pozele să vorbească de la sine. Aș fi revenit si a doua zi, dacă n-ar fi fost cele 2 ore dus întors.

Si, sa nu uit, mi-a mai plăcut ceva in Baia Mare, atât de mult încât am făcut rara excepție de a pune si o poză cu mine: indicatoarele cu numele străzilor, de peste tot din oraș, extrem de vizibile si de estetice față de orice am văzut pe la noi prin țară.

Următoarea zi petrecută in zona Maramureșului a fost dedicată orașului Sighetul Marmației, dar și micului sat Mara, din apropiere, unde ne fusese recomandată o păstrăvărie.

In Sighet mai fusesem cu ani în urmă și văzusem deja Memorialul Durerii (pe care l-aș fi revăzut, dacă am fi fost fără copii) și zona centrală. De data asta am explorat Muzeul Satului Maramureșean și un parc din apropiere.

Despre Muzeul Satului aș vrea să spun că mi-a lăsat așa un sentiment de tristețe, întrucât… nu știu cum să exprim mai bine, dar parcă îi lipsea complet sufletul. Zona e frumoasă, casele sunt bine păstrate,  dar parcă nimeni nu și-a dorit sa fie un pic creativ și să presare din loc în loc niște frânturi de viață. Am văzut in muzee similare, din alte țări, că se poate.

Păstrăvăria lui Alex din Mara, în schimb, e un loc în care oamenii au dovedit că se poate. Să fie atenți la toate detaliile, să creeze un loc care te surprinde, oriunde te-ai plimba. De la bazinele pentru păstrăvi și costumele populare ale chelneritelor, până la jacuzzi-ul ascuns de flori si hamacele din vârful dealului – totul e gândit cu atenție si creativitate. Sincer, cred că a fost locul meu preferat din Maramureș, perfect estetic si cu pește gustos. Pentru doritori, vizavi e o locație de agrement numită „Pe coastă”, cu o piscină de tip Infinity. Arăta foarte bine din poze, noi nu ne-am dus însă pentru că nu părea să aibă și vreo zonă mai mică pentru copii. Însă cred că e frumos.

Și cam asta a fost, în mare, experienta noastră în Maramureș. Cum spuneam, au fost niște zile  pentru care nu ne-am făcut deloc planuri în avans, ci ne-am hotărât oarecum spontan, in fiecare dimineață, încotro să ne îndreptăm, în funcție de vreme si de starea noastră de spirit. Și a fost chiar foarte relaxant și așa, iar acum uitându-mă în urmă îmi pare că am umplut destul de mult zilele.

Traseu întors: Oradea, Băile Felix, Cluj-Napoca, Sibiu, București

Odată ce s-a încheiat tabăra Oliviei, am recuperat-o de la pensiunea ei și ne-am continuat în formație completă vacanța: teoretic, in drum spre casă, practic- cu un ocol de câteva zile prin vestul țării.

Următoarea cazare, de 2 nopti, am ales-o lângă Băile Felix, la un apartament. Ne-am gândit să împărțim cele 2 zile între balaceala și plimbare prin Oradea, și a fost foarte bine.

Băile Felix ne-au surprins plăcut. Mă așteptam să găsesc o stațiune mai in paragină (poate similar cu Băile Herculane), dar nu, aici pare ca s-a investit mai mult. Deși încă există hoteluri cu aspect de stațiune din comunism, sunt mai degrabă excepții. Ștrandul Apollo e foarte mare, cu bazine extrem de diversificate, pentru toate gusturile. Mi-e greu să spun dacă era foarte aglomerat, cert e că nu am simțit asta. În interior găsești cam orice, de la mâncare și băutură până la accesorii pentru plajă și suveniruri. Și nu bubuie muzica, ceea ce pentru mine e un mare plus.

În afara ștrandului, mi-a plăcut tare mult lacul cu nuferi si faptul că zona de promenada este foarte împădurita, cu o umbră deasă, perfectă pentru zile caniculare.

Cât despre Oradea, jos pălăria pentru ce s-a realizat aici! Orașul arată aerisit, fără mașini parcate aiurea, cu un centru exemplar, clădiri vechi superb restaurate și zone de promenada de-a lungul Crișului Repede.

Am mers din nou în Parcul Copiilor, pe care îl descoperisem prima dată când am ajuns cu Olivia la Oradea. E foarte bine gândit, ofertant, divers, si pe lângă multele zone de joacă din exterior, are si una în interior. Ceva ce n-am mai văzut prin niciun alt oraș de la noi.

Pentru că am ajuns in Oradea in primul weekend din Iulie, am avut si norocul să nimerim la festivalul medieval (cred că dacă îmi propuneam, nu-mi ieșea!). Așa că in a doua dimineață petrecuta aici am fost si noi la activitățile tematice – bătăliile navale – de pe malul Crișului, precum si la cele din cetate. Foarte puțin aglomerat, dar foarte bine organizat mi s-a părut, cu multă pasiune și atenție la detalii. Un festival care chiar merita simțit!

Prin Cluj am trecut oarecum razant – deși am avut cazare și aici, n-am intrat prea mult în oraș, de data asta, din cauza zilei caniculare. Am petrecut timpul in Parcul Sportiv Gheorgheni (sau mai exact la fântâna din el), în Iulius Mall și la Moara de Vânt din apropierea Clujului, un loc unde m-aș întoarce de încă 10 ori.

Acest parc de agrement cu animalule are cele mai blânde si mai prietenoase vietăți, fie că vorbim de hamsteri sau de zebre. O bucurie să fii în mijlocul lor, pe aleile umbrite ale parcului. Mai venim, garantat.

Și ne apropiem cu pași repezi de finalul vacanței noastre, căci drumul de la Cluj la București a mai avut o singură oprire: păstrăvăria Albota, de lângă Sibiu. Nici aici nu eram pentru prima dată, așa că știam ca e locul perfect unde cei mici să își consume energia, in timp ce asteptam să mancam ceva.

Si gata cu prima vacanță a verii!

Sanse mari să nu se deschidă articolul, la cât de burdușit de poze este, dar jur că am ales chiar puține și că mi-a fost greu să selectez dintre sutele de imagini.

Vacanță frumoasă in continuare!