O nouă săptămână a lui ianuarie a ajuns la final și, veste bună, parcă pe tot parcursul ei am stat cu gândul la aceste rânduri pe care le aștern acum. Nu anticipand sau plănuind conținutul, ci doar entuziasmată de acțiunea în sine. E un progres.
Săptămâna aceasta o voi încadra altfel în timp si voi decide că ea început cu prima zi de weekend. Mi se pare greșit să o începem lunea, direct cu activități obligatorii și uneori neplăcute, dar la fel de greșit mi se pare să o începem ca americanii duminica, practic la jumătatea weekendului. Așa că saptamanile mele vor începe sâmbăta, de aici încolo.
Ei bine, weekendul cu care am început săptămâna a fost unul plin și divers, care m-a încărcat de o energie buna și mi-a umplut bateriile. Ma mândresc, ca primă realizare, cu achiziția unor rafturi pentru extra cărți, destinate unei camerei de la curte, și cu montarea si aranjarea lor. Am obținut un colțișor tare pitoresc, pe care de-abia aștept să îl umplu și mai mult, în zilele ce vin.
Al doilea motiv de bucurie și mândrie este faptul că am dedicat ziua de duminică sporturilor de iarnă și că am avut parte de niște fulgi ca-n povești. Am fost din nou la patinor cu copiii, și de data aceasta si cu o prietenă mai veche, și am avut permanent sentimentul că totul în jur e foarte frumos, că e o liniște magică în modul în care se mișcă fulgii, in ciuda zgomotului vocilor din jur. Iar în a doua parte a zilei am mers cu sania in parc și am profitat de pantele înclinate. Recunosc, eu mai puțin, Vlad a fost personajul principal, secondat de D, eu am fost mai degrabă responsabila cu stresul de a nu se accidenta careva. Da, trebuie să joace cineva și rolul ăsta, în orice familie, nu? Așa sper, că e normal, altfel ar trebui să îmi pun semne de întrebare 😀
Partea „cu obligații” a săptămânii a decurs destul de lent și de monoton. Am avut invitați de peste ocean la birou, ceea ce a făcut ca si colegii din București să își intensifice prezența fizică. Așa se face că, de luni și până vineri, am avut sentimentul că ceva e altfel: ori n-a fost niciodată pandemie, ori a dispărut conceptul de WFH, ori pur și simplu au descoperit colegii că socializarea și comunicarea față în față le fac bine. Când colo, niciuna din toate astea. Doar au venit americanii 😀 Dar eu m-am mințit frumos că nu ar fi fost acesta motivul principal și m-am bucurat de prezența oamenilor. Mi-a plăcut zumzetul, agitația, chiar și ședințele puse peste program.
Cu toată agitația, însă, n-am reușit deloc să mă mai ating de zona tehnică, unul dintre marile mele obiective pe anul acesta. Se raportează dorința pentru săptămâna viitoare.
Carte: Afacerea vieții tale, de Fredrik Backman (4/5 *)
Culmea, cartea principală pe care o citesc în perioada aceasta este alta: biografia lui Kark Ove Knausgard, Lupta mea. Dar nu e nici scurtă, nici facilă, avansez mai greu, unele pagini le citesc de 2 ori.
Vineri mi-au venit la birou câteva cărți noi, printre care și Afacerea vieții tale. Am luat-o seara în mână strict cu scopul de a o frunzari, si când colo, am terminat-o 30 de minute mai târziu.
N-am fost eu vreun geniu al cititului, pur și simplu e foarte scurtă. Și are și ilustrații 😀
Pentru un fan al lui Backman (ca mine), va fi cu siguranță familiara ca stil si va fi catalogata ca o lectură plăcută, cu subiect ușor de parcurs dar și greu de digerat. Intenția clară a autorului a fost de a te duce cu gândul spre moarte, si nimănui nu cred că îi e confortabil sentimentul.
Pe de altă parte, ridică niște întrebări existențiale, e scrisă cu siguranță cu scopul de a-i face pe cititori să își analizeze mai atent viața și deciziile luate în timpul ei, de a crea un impact emoțional.
În cazul meu, a reușit.
Muzică, teatru, film…
… și alte arte frumoase: zero pe linie. Am pus totuși secțiunea asta aici în jurnal, pentru a-mi bate singură obrazul.
Am cumpărat niște bilete la teatru, însă, pentru luna martie. M-am tot gândit și răzgândit de câteva ori. Multe lucruri s-au scumpit de la începutul anului, dar parcă biletele la teatru m-au frapat cel mai tare. Până la urmă am zis hai fie, investesc în zona culturală, îmi iau mâncare la pachet câteva zile pentru a echilibra balanța și a mă simți cu conștiința împăcată.
La capitolul filme, mi-am notat final să mă uit la Younger. Cred că am văzut undeva o recenzie care m-a încântat, imediat după anul nou, și am rămas cu impresia că aș rezona cu subiectul. Până acum, însă, nu a fost timp.
Cam atât și pentru săptămâna aceasta. O încheiat recunoscătoare pentru sănătate, zăpadă, familie și zumzet.
În Căsuța Oliviei 
Lasă un comentariu