Am cumparat de curand o carte tare frumoasa, la recomandarile si cuvintele de admiratie gasite pe alte bloguri. Nasturel, de Don Freeman. Oliviei i-a placut din start, si pe langa faptul ca am citit impreuna povestea de nenumarate ori, trebuie sa reiau sirul evenimentelor si seara la culcare, pe intuneric 🙂
Despre carte, am gasit o recenzie foarte detaliata precum si niste sugestii de activitati pe marginea ei, aici.
Povestea are final fericit: ursuletul Nasturel e ‘ádoptat’ de Lisa, o fetita care il indrageste, il cumpara, il duce in camera ei, ii coase nasturele lipsa si il imbratiseaza cu drag. La aceasta ultima scena, Olivia o arata de fiecare data cu degetul pe Lisa si spune insistent: ‘mami, mami!’. Asa recunoaste ea mamele, aparent. Dupa imbratisari. Ca doar nu dupa talentul la cusut.
Asa ca m-am gandit sa ii ofer si ei sansa de a fi o ”mami’. Aveam deja in casa un ursulet mic si intr-o seara cu mai mult timp liber am reusit sa ii incropesc o salopeta, din fericire tot verde. Rezultatul a fost intampinat cu mare entuziasm, si acum ‘mami lui Nasturel’ are grija sa il pupe si sa il smotoceasca toata ziua, ba chiar si sa il scoata afara la aer 🙂
În Căsuța Oliviei 