Jurnal de bord 2024 – Săptămâna 17 – Emoții și întâlniri

113/2024 – 22 aprilie, luni

Iar am început săptămâna plină de motivația de a învinge cântarul, așa că m-am dus la prânz la sală.

S-a cunoscut pauza de săptămâna trecută, am fost ca un pui de găină leșinat, în ciuda dialogului meu interior cu mine, „nu te opri, nu te opri”, am renunțat pe finalul mai multor exerciții, și ca să fie efortul încununat de succes, m-am și dus să îmi iau covrigi după 😀

Oricum, mai mult decât satisfacția de a vedea vreo schimbare pe cântar, mă bucură senzația de final de zi, de febră musculară.  Nu știu cum sa explic asta, dar îmi dă certitudinea că am un corp care a făcut mișcare, deci e mai aproape de idealul de corp sănătos.

114/2024 – 23 aprilie, marți

Printre multe alte lucruri mai mici sau mai mari întâmplate astăzi, singurul despre care îmi vine să scriu la acest ceas târziu e campionatul de ping pong.

Azi erau planificate semifinalele și finala, și spre deosebire de restul meciurilor care s-au jucat în sala de jocuri, cu public puțin sau deloc, special pentru această ocazie s-a adus masa de ping pong în mijlocul open space-ului.

Dacă m-ar fi întrebat cineva înainte, aș fi glumit pe subiect, dar aș fi zis că nu contează, n-o să am emoții, am depășit de mult punctul ăla. Si așa mi-am zis și de dimineață, când am trecut pe lângă masa plasată central, așa mi-am zis și când am fugit din sala de ședințe în care eram fix înaintea meciului meu, la care deja întârziasem. Dar când am ajuns în centru si-am văzut cata lume era deja încolo, mi s-a pus brusc un nod în gât și am început să-mi aud inima cum bate. Și așa a fost tot meciul, și cu un pic de tremurat pe alocuri.

Nu zic că de asta am pierdut, dar cu siguranță de asta am jucat atât de prost azi, mult sub nivelul meu normal de „prost” 😀. Nici nu mi-e ciuda că am pierdut pe cât mi-e de ciudă că am avut emoții la vederea atâtor oameni. Culmea e că n-am avut niciun stres să vorbesc în fața mai multor oameni, intr-un moment care conta, și am avut astăzi, pentru ceva pur distractiv.

Oricum ar fi, e foarte bun și neașteptat și un loc 3, pentru o persoană care cu 10 ani în urmă nu nimerea masa. Eu sunt mândră de mine.

Mi-aș fi dorit să fie și alții.

115/2024 – 24 aprilie, miercuri

În casa noastră a apărut un element nou. Pe lângă o bicicletă, o motoreta și diverse mașini, azi a aparut și o roaba.

Din fericire va fi exportata la curte.

Ce a fost însă super comic e că V a vrut să se culce cu ea lângă pat, iar la tradiționala lectură de seară, în loc să se uite în carte, s-a pus de-a curmezișul, cu capul atârnat din pat, zicând că „sta cu ochii pe roaba”. Îl înțeleg, e superbă și altceva nu, și chiar exista riscul să fugă dacă nu era supravegheată atent.

Și vreo 15 minute a stat cu ochii pe ea.

Vigilent și responsabil se pare că va fi.

116/1024 – 25 aprilie, joi

Nu s-a întâmplat nimic spectaculos ziua, seara însă s-a învârtit in jurul unui test la geografie pe care l-a dat Olivia, și pe care l-a adus acasă.

Nu știu dacă a fost mai mult de râs sau de plâns, pe alocuri mi s-a părut un moment desprins din ‘Copiii spun lucruri trăsnite’, sau din Recreatia Mare. Cert e că la cerința „Numiți 3 plante cultivate în țara noastră, la câmpie”, iubita mea fiică a scris „branduse, lalele și liliac”. Și tot ea era foarte supărată pe dna învățătoare că i-a tăiat complet acest răspuns, în condițiile în care bunica STA la câmpie și ARE aceste plante în grădină.

Concluzia a fost însă mai degrabă îngrijorătoare: conceptul de a învăța o lecție, ca să nu mai zic de a-i face un conspect, îi e încă străin.

117/2024 – 26 aprilie, vineri

Știu ca asta scriu în fiecare vineri, dar îmi place liniștea de la birou. Pe lângă alte activități mai plictisitoare, am găsit ceva timp de scris cod, așa nederanjata, pe muzica, n-am avut niciun succes dar măcar m-am bucurat 😀

Am luat prânzul cu o prietenă și am râs mult, ca de fiecare dată când ne vedem.

Am avut parte și de-o mică simulare de incendiu, a fost o pauză acceptată cu plăcere.

Seara am ieșit cu copiii pe afară, am dus sticle la reciclat împreună cu o prietenă, asta da activitate de socializare!

Am început sa îmi fac planuri pentru vacanța de vară, nu de distracție ci de cum să o fac pe Olivia să învețe cum sa învețe.

118/2024 – 27 aprilie,  sâmbătă

119/2024 – 28 aprilie, duminică

Sunt și zile în care n-apuc să scriu nimic în acest pseudo-jurnal, sâmbătă și duminică au fost două dintre ele. Așa că azi trisez, e de fapt luni, și am cu totul altă dispozitie decat am avut in weekend, dar simt că ar fi păcat să nu-mi completez paginile lipsă.

Și sâmbătă și duminică am râs mult și m-am bucurat de compania oamenilor dragi.

Printre momentele frumoase, am jucat badminton cu Olivia și am simțit că e una din clipele rare în care îi face plăcere o activitate împreună, nu trebuie să trag de ea. M-am bucurat să văd că Oscar a mai crescut și s-a mai cumințit, zic eu, și am o presimțire că va fi un câine inteligent și atașat de familie. Am tăiat un tort făcut de mama, l-am mâncat cu înghețată, și am cântat La mulți ani! deși sărbătoritul nu era de față. Am fost la Zoo și Vlad s-a entuziasmat mai mult la vederea unui cocoș decât a urșilor sau maimuțelor pentru care bătusem drumul până acolo, dar a fost până la urmă amuzant. Ne-am întâlnit cu prietenii pentru o prăjitură și un pahar de vin, și am reușit să stau ore bune pe balcon, fără V lipit de mine, el a stat în mare parte cu copiii în casă. Se vede în zare independența, dar nu pot spune că mi-o doresc, din contră, aș vrea să prelungesc cât mai mult gingășia și candoarea copilului mic. Doar la vârsta asta cred că există adevărata iubire necondiționată.