127/2024 – 6 mai, luni
Zi de luni atipică, săptămână nouă începută nu cu întoarcerea la muncă și cu stresul bine cunoscut, ci cu un grătar la curte, printre părinți și prieteni, cu copiii jucându-se bucuroși și alergând de colo colo.
A fost aproape perfect.
Perfecțiunea am umbrit-o eu singură, făcând la un momentdat o glumă proastă despre care nu știu sigur dacă a supărat sau nu pe cineva, dar mi-a dat mie starea aceea de incertitudine și de regret că poate am dat cu bata-n baltă inutil și gratuit, talent cu care mă pot „lăuda” din plin, am o istorie plină de astfel de momente.
Daaar, săptămâna aceasta mi-am propus să fie veselă și pozitivă, eu să fiu Zen și să pun familia și oamenii dragi pe primul loc, așa că, cu scopul realizării acestui obiectiv măreț, las deoparte gândurile filozofice și mă culc mai devreme, odată cu găinile.
128/2024 – 7 mai, marți
Am ajuns mai târziu acasă azi, de la birou, decât într-o zi obișnuită, dar pot spune că timpul petrecut cu copiii a fost mai de calitate decât în alte dați.
Trebuie notata ziua asta în calendar – Olivia m-a asteptat cu teme de corectat, intrebari pe marginea lor, și m-a rugat sa o ascult la o lecție, ceea ce – oricât ar părea de normal – a fost pentru mine ceva ieșit din comun și un motiv de bucurie. Sper, sper, sper că se va produce curând acel declic mult așteptat care să îi hrănească dorința de a învăța.
129/2024 – 8 mai, miercuri
Zen la mijloc de săptămână.
La birou m-am luptat cu niște calcule matematice extrem de intrigante, care nu se lasă deslușite, ma și culc cu gândul la ele, sper să nu visez procente și fracții. Am apreciat complementul unui coleg, care a a remarcat că nu mă dau bătută și nu cedez în fața lucrurilor grele. Mda. Câteodată, dacă greul mi se pare și challenging 😀
Acasă, surprize surprize, m-am apucat de curățenia de Paște. Post-Paste, știu, dar de ce nu? Așa că am petrecut niște ore bune strângând toate lucrurile nelalocul lor din casă, și Doamne! câte astfel de lucruri erau. În special de-ale Oliviei, o grămadă de mărunțișuri inutile (dar drăguțe la vremea lor) care se tot aduna și nu sunt aruncate din motive de atașament (desigur). Trebuie să mă uit intr-un weekend cu ea la seria cu Marie Kondo de pe Netflix, să văd dacă ii provoacă vreun delic minimalist. M-ar mira, la vârsta asta, dar cine știe de unde sare iepurele.
130/2024, 9 mai, joi
Cel mai simpatic moment al zilei a fost tot seara, între mine și V, în timp ce o asteptam pe Olivia să termine cursul de dans.
Ca de obicei, în intervalul ăsta umblăm craila prin-prejur, și de data asta am găsit niște buturugi, pe care V s-a așezat și m-a invitat și pe mine. Eu l-am întrebat dacă vrea să mă așez pentru a sta la discuții, să povestim fiecare cum i-a fost ziua, a zis că da.
M-am așezat. Și a venit și întrebarea complet neașteptată: „Mami, tze făcut tu azi a tine muncă?”
Crește puiul de om. Crește.
131/2024 – 10 mai, vineri
Azi am ajuns acasă, seara, cu ultimul metrou, și simt ca asta e un eveniment în sine 😀
Oricât de mult mi-as iubi copiii și mi-ar plăcea să petrec timp cu ei, savurez puținele momente de libertate pe care mi le ofer. Și azi m-am bucurat de unul dintre momentele astea rare, old-style.
O zi fără presiunea timpului, fără stresul de a termina ceva până la ora x, pentru că trebuie să fac aia la ora y.
Am ieșit seara in oraș cu niste colege și am râs extrem de mult, e incredibil cum reușești uneori sa râzi mai mult cu oameni mai puțin apropiați decât cu cei din familie sau cu prietenii vechi.
Off topic, pentru că am venit târziu acasă, pe întuneric, m-a speriat un bărbat. Ceea ce nu s-a mai întâmplat de mult. Și nu pentru că ar fi făcut săracul ceva extrem de ciudat, dar.. pur și simplu, la 11 PM, mirosea trandafirii din grădina. Cum sa zic, am fugit pe langa el cum n-as fi fugit dacă îl vedeam cu o sticla de alcool în mâna.
132/2024 – 11 mai, sâmbătă
Aș fi putut dormi până târziu azi, mai ales că nu aveam copii în casă, dar nu. Tot cu noaptea în cap m-am trezit. Doar eu, D a profitat de liniște, desigur. Așa că, ce face un om normal sâmbătă dimineața? Mi-am făcut o cafea și m-am apucat să programez, ceva ce mi-am dorit toată săptămâna, dar nu am avut timp. A fost satisfăcător, cum ar zice Olivia 😀
Apropo de Olivia, spre prânz am plecat spre bunici, să recuperăm copiii, și m-am bucurat să aflu că O a stat și încă stătea prin vecini, cu fetița de alături. De fapt, de-abia pe seară s-au despărțit, până atunci au stat ba într-o curte, ba în alta. Și au cules și cireșe de la un al 3lea vecin. Acceptabil de bune, de altfel, am ronțăit ceva din recoltă.
133/2024 – 12 mai, duminică
Azi trebuia să o ducem pe O la o zi de naștere, la Edenland, și mi-a fost teamă de dimineață că aniversarea o să fie un eșec, din cauza ploii care s-a pornit de la prima oră. Până la urmă s-a luminat și era okish, am plecat cu toții spre pădure, am și predat-o pe ea, iar eu optimistă ca de obicei am sperat că vom putea sta cu V pe la locul de joacă. Numai că ploaia a fost foarte nehotărâta, a tot început și s-a oprit, așa că până la urma am ajuns să stam sub un acoperiș și să tragem de o cafea și de un suc, apoi ne-am retras spre casă, lăsând doar petreareata să facă pariu cu ploaia. Probabil că pe noi ne astepta să plecăm, căci după 12 s-a înseninat și au reușit să își vadă de programul de distracție. Nu-i nimic, și noi ne-am bucurat de niște ore relaxante în grădină, cu cățelul, cu furtunul, și cu ciripit de păsărele. Superbă perioadă.
În Căsuța Oliviei 
Lasă un comentariu