155/2024 – 4 iunie, luni
Am descoperit pe un raft de sus, din dulap, un pachet cu cărțile preferate de-ale Oliviei de când era mică. Știam ca pusesem deoparte din ele, că nu le donasem pe toate, dar nu le-am mai găsit atunci când le-am căutat, așa că am presupus că mă inseala memoria.
Daaar, dintr-un noroc chior, pentru că bineînțeles că altceva cautam acum, am dat peste comoară.
Și uite-așa, în seara aceasta, am recitit Hoinari printre Anotimpuri, cu o nostalgie specială. „Recitit” e un cuvânt impropriu pentru o carte fără niciun text, doar cu poze, și cu toate astea mi se pare în continuare genială, cea mai versatila și mereu altfel poveste. Iubesc și eu cartea asta la fel de mult pe cât a iubit-o Olivia și, după cum a decurs „lectura” de azi în premieră, și Vlăduț are șanse să moștenească aceeași apreciere.
156/2024 – 5 iunie, marți
Ceva scurt si poate filozofic de pe la birou, dintr-o zi în care m-am simțit ca un titirez. Mă uitam azi detașat (sper) la situația din teren și îmi observam calitățile sau, în fine, acele trăsături specifice care mă diferențiază de ceilalți. Prima ar fi memoria foarte bună, a doua capacitatea de a uni piese de puzzle, a treia – o ușurință în a lua decizii rapide, cântărind mental costuri vs beneficii. Dacă primele 2 mi-erau clare, această a 3a calitate a venit ca o revelație astăzi, uitându-mă în jur și sesizând că e un lucru rar, că mulți au tendința să investească mult în detalii cu valoare extrem de mică, sau invers, pentru că privesc acel lucru la care lucrează arunci extrem de punctual și nu intr-un context mai amplu.
Seara mi-am petrecut-o la o ședință cu părinții, ultima de clasa a 4a. Multe discuții ample și acolo, ne lipsește rău eficienta în comunicare, multora dintre noi, și ne lipsește și aceeași capacitate de a cântări valoarea unei anumite probleme. Am pierdut 10 minute din viata ascultând păreri despre tort vs prăjituri, și alte 10 despre partea pe care ar fi mai bine să parcheze un autocar, pe stânga sau pe dreapta străzii. Controverse exclusiv feminine, bărbații prezenți nu s-au băgat în asemenea discuții vitale, uneori mă simt mai mult bărbat decât femeie, din punct de vedere al conversațiilor.
157/2024 – 5 iunie, miercuri
Căldura mare, tot mai mare, insuportabilă, de îngrijorat.
Astăzi am scris mult, dar doar în interes de serviciu. Mi-e dor sa scriu și cod, nu doar cuvinte, dar ocaziile sunt tot mai rare.
Am făcut o ultima „sedinta” de engleză cu Olivia în pregătirea examenului de mâine, de data aceasta pe Zoom. Ne și strica tehnologia, dar ne și ajută.
Las aici o poza atipica, o captura de ecran mai exact, mărturie a faptului ca cel puțin una dintre noi s-a stresat cu subiectele astea. Sper sa nu mai fiu la fel de implicata și la capacitate sau la bac 😀
158/2024 – 6 iunie, joi
Ce lungă zi!
Mi-am luat liber de la birou astăzi, pentru a o susține pe Olivia la examenul la engleza și pentru a fi acolo lângă ea. Nu știu dacă a fost totuși un lucru necesar, poate că într-un fel ne-am stresat mai mult decât e cazul și una și alta. Cu ocazia asta mi-am amintit de cum n-am vrut eu ca mama sa vină cu mine atunci când am dat admitere la facultate, am preferat să fiu singură, tocmai pentru a avea un motiv de stres în minus. Posibil ca și Olivia să fi simțit același lucru azi, parcă mai multe emoții am avut eu decât ea. Sau mi le-am manifestat mai evident.
Îi doresc să se fi descurcat suficient de bine cât să prindă un loc în mult dorita clasă de engleză, pentru care s-a bătut toată scoala, dar sunt pregătită și pentru situația contrara, sper doar să se nimerească ce va fi mai bine pentru ea. Eu una nu știu sincer care e varianta cea mai bună. Rămânem cu emoții până săptămâna viitoare.
Da, deci azi a fost despre ea. O sa trec cu vederea hibele din organizare, faptul că n-au fost condiții egale de examen pentru toată lumea, faptul că a mea pare ghinionista în general, sau ca școala are ca un zid invizibil pentru părinți. Prefer să nu mai scriu despre așa ceva, în speranța că o să uit și nu va mai exista nicio urmă care să îmi aducă aminte de tot ce a fost imperfect.
159/2024 – 7 iunie, vineri
Zi liberă de la birou și astăzi, așa că am încercat să mi-o umplu cu ceva mai ieșit din comun. Intentionam niște activități sportive, dar când am aflat că o prietenă mai veche vine în țară, am lăsat deoparte alte opțiuni pentru a mă întâlni cu ea.
Așa se face că am petrecut o dimineață foarte drăguță la povești, deasupra unei limonade, și timpul s-a scurs mult prea repede. M-a făcut să simt însă că ma intorc in timp, ca am din nou 20 de ani, si sa imi amintesc cu nostalgie de momente si intamplari din facultate. Nu pot să cred că se fac aproape alți 20 de ani de când ne-am cunoscut, și ca diferența asta pare mare doar când mă uit la tot ce s-a schimbat de atunci, altfel…parcă ar fi fost ieri.
Mi-e dor de toți prietenii care au plecat din țară, iar revenirile lor mi se par mereu prea rare și cu prea puțin timp de reacomodare, dar it is what it is. Să fiu recunoscătoare pentru momentele astea frumoase de reconectare și pentru discuțiile în care nu e loc de tăcere, ci în care se îngrămădesc deodata toate gândurile și ideile. ❤️
160/2024 – 8 iunie, sâmbătă
A fost și azi o zi de deconectare completă, de care aveam nevoie. Am împărțit-o între 2 curți, prima parte a zilei la curtea alor mei, cealaltă la a unor prieteni. Singurul lucru neplăcut a fost căldura sufocanta de dimineață, care cred ca e doar începutul unei veri care va fi, probabil, de foc.
As putea alege sa scriu despre cum am cules iar cireșe, sau despre cum s-au alergat și copiii seara, dar pentru mine cel mai surprinzător lucru a fost drumul cu mașina, din jurul orei 4, când efectiv nu îmi puteam tine ochii deschiși, și am ațipit cot la cot cu Vlăduț. Ceva normal poate pentru alții, complet atipic mie. Sa dorm ziua? În mașină? Sa trag de mine sa țin ochii deschiși, dar pleoapele sa îmi fie mai puternice? Nu și nu, dar totuși da. Oare ce-o fi fost azi? Oboseala indusa de statul pe-afara și de căldură? Oricum, după cum ii spuneam și lui D, dacă unii oameni asa obosiți se simt zi de zi, doamne ce norocoasă sunt eu sa experimentez asta doar ca o excepție!
Totuși, sa nu uit nici cealaltă premiera a zilei, plimbarea cu tractorasul. ❤️
161/2024 – 9 iunie, duminică
9 iunie, zi electorala și cu rezonanță, așa că printre multe alte mici activități ale zilei, am fost și la vot. Nu scriu asta pentru faptul în sine, ci pentru sentimentele asociate. În primul rând, nu m-am dus la vot cu vreo pasiune extraordinară, sau cu vreo credință puternică, precum în alți ani, dar nici cu vreo lehamite ca în cu totul alti ani. M-am dus așa, normal, pe principiul „asta se face azi”, mai ales că nu stăteam în nicio cumpănă decizională.
Cumva legat de alegeri, n-am apucat să menționez aici dar vineri m-am deplasat prin București cu autobuzul, ceva ce n-am mai făcut de ceva timp, și a fost o surpriză plăcută. E adevărat, discut despre intervalul 10-13, dar nici nu l-am așteptat mult, nici nu a stat blocat în trafic, și a fost și răcoare înăuntru, toate aceste detalii la pachet fiind o evoluție față de ultimele impresii. Ca să nu mai zic de faptul că puteam plati și cu telefonul, dacă nu as fi avut încă un card dedicat.
Dar înapoi la ziua de azi, câteva lucruri și idei răzlețe.
După plimbarea epuizanta de ieri cu tractorul, V s-a trezit la 9, ceva extraordinar de rar, cred că doar după revelion s-a mai trezit așa. As fi zis ca va fi super odihnit și liniștit toată ziua, dar culmea e că a fost cam la polul opus. Lecție de ținut minte : mai bine trezit la 7, decât la 9.
Am fost prin AFI și m-a lovit din nou în mod neplăcut zumzetul și aglomerația de pe acolo. Am fost după fugitiv și prin mall-ul de lângă mine, mic și liniștit, am mâncat o înghețată în locul deja consacrat. Parcă eram în alt oraș.
M-am apucat să fac un program de învățat pentru vacanță, pentru Olivia. Poate sună exagerat, dar cred că e necesar. Încerc totuși să gândesc ceva mai diferit față de cum arată școala din timpul anului, ceva axat pe niște teme mai mari, cu literatura, geografie si activitati practice, corelat cu planurile de călătorie pe care le avem deja stabilite. Să vedem ce iese.
Și cam atât și din săptămâna aceasta. A fost una cu emoții, urmează una cu rezultate.
În Căsuța Oliviei 
Lasă un comentariu