Jurnal de 2025 – Săptămâna 4 – Caleidoscop

20/365 (20 ianuarie, luni)

Zilele de luni sunt în general mai dificile, după cum bine punctează toate meme-urile despre începuturile de săptămână. Nici ale mele nu fac excepție. Dar azi a fost ceva ușor diferit, am stat mai mult in discuții cu oamenii, și deși subiectele nu mi-au fost neapărat pe plac, parcă m-au încărcat de energie.

Vorbim tot mai mult despre schimbări, facem planuri despre acțiuni concrete, toate astea mă sperie și ma entuziasmează, în procente diferite și fluctuante. Azi parcă am simțit totuși mai mult entuziasm, ca și cum aș fi pe punctul de a vizita o țară străină, una pe care n-o aveam în plan, și despre care nu știu dacă o să-mi placă sau dacă va fi o pierdere de timp.

Sunt parte dintr-un pariu al cărui deznodământ îl voi afla doar cu răbdare și cu atitudine pozitivă. Mi-a rămas în cap de la un curs de dezvoltare personală din trecut un titlu de carte: Who moved my cheese? Nu am citit-o niciodată, dar avea un nume catchy, așa că l-am reținut. Poate ar fi momentul să o caut.

În altă ordine de idei, am o problemă filozofică. Ce faci când auzi că unii dintre colegii copilului tău își fac temele apelând la ChatGPT? Și nu e vorba despre „consultanță”, ci despre compuneri scrise integral de „expert”. E greșit, desigur, dar e mai greșit decât dacă ar merge la meditații și ar face temele cu un profesor? E mai greșit decat dacă ar avea un frate mai mare care le face temele, sau decât a le copia în pauză de la un coleg? Primul meu gând a fost că „s-a ajuns prea departe” și că părinții ar trebui să știe despre asta, dar… dacă chiar ei sunt cei care au sugerat această posibilitate? Și, în definitiv, cu ce îl afectează pe copilul meu cum își fac alții temele? Nu se va vedea, mai devreme sau mai târziu, la clasă, cum stau lucrurile?

Sincer, răspunsul meu la toate întrebările de mai sus e acum „nu știu”. Dar mă macină.

21/365 (21 ianuarie, marți)

O zi plină la birou, dar nu una care să îmi descarce bateriile. O seară plăcută acasă, fără conflicte cu copiii și fără țipete ieșite din comun.

Ieri i-am propus Oliviei sa revină la o de activitate de tip „jurnal al recunoștinței”, ceva ce am mai exersat cu ani în urmă și care ar trebui să o ajute, potrivit experților, să vadă mai mult partea pozitivă a vieții. Ieri era reticenta și mi-a enumerat 3 motive de recunoștință aproape la mișto, azi însă a venit singură să îmi spună lista de 3 lucruri (de data asta serioase) pentru care e recunoscătoare.

Așa că sunt și eu recunoscătoare pentru acest mic pas.

22/365 (22 ianuarie, miercuri)

Azi per total am avut un sentiment că plutesc puțin în derivă. Cu cât aflu mai multe despre ce voi face în următoarele luni la birou, cu atât mi se pare că știu mai puține.

23/365 (23 ianuarie, joi)

Dintre momentele frumoase ale zilei de azi:

• Unele dintre necunoscutele de la birou s-au mai așezat. În mijlocul haosului, parcă m-am simțit totuși mai in control decât ieri
• Am luat masa de prânz într-o companie 100% feminină, și parcă a fost un alt vibe față de mesele „mixte”.
• Am mai apucat să citesc câteva pagini în seara asta, și voi mai citi și după ce dau „raportul”. Lectura la lumina lanternei telefonului devine noul meu hobby
• Am pus animale de plastic în apă,  la congelator, urmează să le salvam mâine. (Eu cu copiii, vreau sa zic)
• Urmează 3 zile libere, n-avem niciun plan concret, și parcă e bine și așa

24/365 (24 ianuarie, vineri)

Experimentul cu gheață a fost un succes.

Aseară am adormit destul de târziu, cred că spre 1, din cauza… gândurilor. Dorința mea de a nu mă lăsa pradă stresului, la muncă, s-a cam dus pe apa sâmbetei, chiar așa la inceput de an. Prin urmare, am fost cam lipsita de energie toată ziua.

Cu toate acestea, am zis să petrecem câteva ore în parc și să profitam de soare. Am vrut să mergem din nou în Orășelul Copiilor, doar că toată zona era blocată de „președintele ales” și de simpatizantii lui. Alt loc n-au găsit să ocupe, decât parcul copiilor. Frumos. Așa că ne-am eschivat și am luat-o spre IOR. In drum am văzut întâmplător un restaurant libanez, Karamna, și am decis spontan să oprim acolo pentru masă. A fost o decizie inspirată, m-am bucurat de descoperire. Plimbarea de plac a fost la fel de plăcută, așa că per total tot raul s-a dovedit a fi spre bine.

25/365 (25 ianuarie, sâmbătă)

Zi de teme și de mers la curte. Rutina de sâmbătă cu care deja ne-an obișnuit. Oscar și-a revenit și e la fel de nebunel ca înainte, iar fugim de el prin curte. E totuși o bucurie 😀

Azi am avut mai mult timp de citit, mai am puțin și termin cartea. Chiar sunt nerăbdătoare să o incep pe a doua.

În seara asta am vrut să mă documentez pentru un viitor road trip în Austria, și mi-am dat seama că deși am amintiri fotografice de la prima noastră vacanță acolo, chiar nu mai știu, concret, pe unde am fost. Așa că am apelat la pozele salvate pe Google Photos, care au și locație ca parte din descriere, pentru a reconstitui traseul din 2018. Frumos a mai fost. Chiar am avut un sentiment de recunoștință trecând prin poze. Si dacă tot am făcut asta, le-am pus și deoparte pentru un articol separat. Coming soon. Mai bine mai târziu decât niciodată.

26/365 (26 ianuarie, duminică)

D. îmi spunea mai devreme că i s-a părut foarte statică ziua asta si, obiectiv vorbind, are dreptate. Și totuși, mie mi s-au părut că gândurile mele au fost „pe baterii”, cât se poate de dinamice, și chiar sunt mulțumită cu realizările invizibile.

Am petrecut mult timp citind, și la fel de mult timp studiind hărți ale Austriei, diverse carduri turistice, obiective din cele mai diverse, pentru a-mi face o idee despre cum vreau să organizez vacanța din vară. Păcat că încă avem niște semne de întrebare în legătură cu perioada cea mai propice. Inițial voiam să o lipim de o tabăra a Oliviei, dar ținând cont de istoricul nostru de vacante anulate în ultimul moment, din cauza unor boli căpătate în comunitate… parcă pare prea riscant. Din păcate nici nu avem prea mult spațiu de manevră… că urmează o a doua tabăra. Un lucru e clar: prea multe planuri au copiii din ziua de azi, atât de multe că le strică pe ale părinților 😀

V e oficial răcit, așa că sta acasă zilele următoare. Să privesc partea bună, mai mult timp de mers la sală dimineața. Asta dacă nu ma lovește și pe mine vreun virus, că tot am senzația că îmi da târcoale.

Ca să inchei săptămâna cu o amintire frumoasă – m-am bucurat azi să îi văd pe copii jucând un boardgame simplut împreună, fără să se certe sau să țipe. Un moment rar și scump de armonie.