34/365 (3 februarie, luni)
Azi în sfârșit s-a întâmplat ceva oarecum amuzant, de parcă a simțit universul că n-o să am inspirație despre ce altceva să consemnez aici.
Eram la birou intr-o sală de ședințe, vorbind cu un coleg, când am constatat amândoi ca a început sa pâlpâie o lumina roșie pe hol. Era deranjanta. M-am ridicat eu un pic, m-am uitat mai atent, am concluzionat ca e un bec de incendiu, dar ca nu se aude nicio alarma, așa că probabil e o defecțiune. Am rezolvat problema intorcandu-ne mai cu spatele spre hol, cât să nu ne mai deranjeze lumina palpaitoare.
Peste 5 minute a deschis cineva ușa sa ne spună ca se evacuează clădirea, și că sunt și pompierii jos. Nu eram nici singurii nici ultimii care ignorasra becul
🤣
Partea de rasu-plansul de aici e ca atunci când se fac simulări (și țiuie și alarma sonora), toată lumea iese imediat. Dar uite ca în cazul unui eveniment real, experienta a fost cu totul alta. Gândul acela atât de romanesc „nu are cum sa se întâmple în cazul meu” a fost atât de clar scos în evidenta.
Oricum, în ciuda pompierilor veniți la locație, se pare ca nu a fost nimic grav. O situație sub control.
35/365 (4 februarie, marți)
Cred ca e prima zi din 2025 în care ma simt atât de obosită mental după o zi de birou. Ceea ce e bine, presupun. A trecut 1/12 din an, și nu am zis pana acum așa ceva 😀 Oricum, greu a fost azi, și nu pentru ca as fi făcut ceva senzațional, ci doar pentru ca am stat cu orele în ședințe despre subiecte despre care nu știam absolut nimic. Iar sentimentul de a o lua aproape de la 0, dar cu o responsabilitate, exte extrem de greu de suportat. Copleșitor. Ar fi trebuit sa merg la o cină business, intr-un loc drăguț, dar nu mai aveam energie și nu m-am mai dus.
36/365 (5 februarie, miercuri)
De azi Vlad a revenit la grădiniță și, în mod interesant, seara a redevenit cuminte. Zilele trecute au fost cam crunte din punctul asta de vedere, se vedea că acumulase prea multa plictiseală și ca avea nevoie de contact cu copii de aceeași vârstă. Așa că în seara asta a fost din nou mielușel, și parcă toată lumea a fost mai calmă.
37/365 (6 februarie, joi)
Impresii răzlețe de pe ziua de azi: în primul rând, am avut pe final de program o ședință de prezentare a unui proiect, în limba engleză. Am vorbit aproape doar eu, 60 de minute, și cu o viteză similara cu cea pe care o am și în română (deci alegrissimo 😀 ), de mă dureau efectiv maxilarele la final. Dar nu asta e important, ci mândria care m-a lovit acum la ceas de seară cum că uite, domle, nu vorbesc eu ca un nativ, dar pot să gândesc în engleză și să vorbesc fluent, ceea ce mie una mi se pare spectaculos, amintindu-mi de mine la 20 de ani, la primul job, când îmi era teamă să nu fie nevoie să vorbesc cu vreun american și să mă fac de râs. Mi-ar plăcea să dau un Cambridge cândva. Nu-mi trebuie la nimic, doar așa de ambiție.
Al doilea lucru – pe cat de mult am vorbit azi, pe atât am si mers. N-am avut ceasul încărcat, să monitorizez câți pasi am făcut, dar la final de zi s-au simțit cam mulți. Am mers cu Olivia la dentist, și nu e chiar aproape. Azi sărbătorim ultima zi de purtare a primului ei aparat dentar, mobil. Nici nu mai știu de câți ani îl are .. de 2, poate chiar de 3? Cert este că și-a atins scopul, acela de a-i alinia dintele din față, care era rasucit. 3 ani de aparat pentru un dinte. Pare enorm. Și va mai urma altul, tot mobil, pentru alt dinte. Of.
38/365 (7 februarie, vineri)
Azi a fost o zi lejeră, în care simt că am bifat multe din ceea ce mi-am propus. Am fost la sală și am stat puțin mai mult decât de obicei, pentru că nu mă grăbeam nicăieri azi. Apoi am fost la birou pentru câteva ore, deși azi nu se muncea la mine, dar tocmai de-asta am si profitat. Sa pot face în liniște tot ce am vrut dar n-am reușit toată săptămâna 😀 Aur! Am venit totuși acasă pe la 2, unde am fost pernă pentru somnul lui V.
Mi-a amintit o reclama de la TV ca am abonament la Voxa, așa că am reintrat în aplicație, să văd ce mai e nou. M-a bucurat să văd Nexus, în lectura lui Morar, o aveam pe Wishlist și cred că mă apuc să o ascult chiar din seara asta. Citesc de zor, când apuc, din Iarna Lumii, volumul 2 din trilogia Secolului. Momentan mi se pare puțin mai slăbuța decât prima parte, dar nici nu am avansat prea mult în acțiune. Sunt de-abia pe la pagina 200, mai am vreo 700 în fața. 😀
39/365 (8 februarie, sâmbătă)
Azi a fost o vreme rece și mohorâta care m-a făcut să mă simt din nou recunoscătoare pentru că nu locuiesc în vreuna din acele țări europene suficient de nordice încât soarele să fie scump la vedere. N-aș da lumina naturală și cerul senin pe un nivel de trai un pic mai ridicat. Așa că m-am bucurat de faptul că zilele ca cea de azi sunt totuși puține în an.
Am fost pe la părinți, am luat deja tradiționalul prânz cu toții, am mai stat puțin de vorbă și am plecat apoi spre casă, pentru că aveam planuri de socializare și acolo.
Aștept cu mare nerăbdare primăvara, când curtea își arată adevărata frumusețe și când putem sta doar în aer liber.
40/365 (9 februarie, duminică)
Ne gândeam cu amuzament de dimineață că, la ora 10.30, când unii de-abia se trezesc, noi ne întoarcem deja de la tuns și de la cumpărături. Îmi place viata mea „matinală” și ma bucur că suntem aliniați cu toții din punctul acesta de vedere, nu există „e weekend, dorm până la 9” la mine în casă:).
O a petrecut toată după-amiaza acasă la o colegă. Și asta m-a bucurat, avut niște dezamăgiri recente pe planul prieteniei, sper să fie de acum pe o pantă ascendentă.
Altă realizare a zilei a fost o supă cremoasa de conopida și țelină coapte, pe care o pot trece pe lista rețetelor de păstrat și de repetat. V a deviat practic cu 2 legume de la ce mănâncă el de obicei. Am ca obiectiv să îi extind gama de alimente pe care le acceptă, într-un mod cât mai creativ. Va fi greu.
În Căsuța Oliviei 
Lasă un comentariu