Incerc de o buna perioada de timp sa mai scriu ceva nou aici pe blog. Nu pentru altii, ci strict pentru mine, pentru a avea senzatia ca marchez scurgerea timpului cu ceva. Rutina trezit-copil-servici-copil-culcat devine obositoare si apasatoare dupa o perioada, oricat de dulce ar fi copilul si oricat de fericit te-ar face el. Tanjesc... Citește în continuare →
E mesajul de pe tricoul unei fete care mi-a atras atentia zilele trecute. Am tot stat sa ma gandesc ce or insemna acele cuvinte pentru ea si de ce ar purta asa ceva si vreau sa cred ca semnificatia pe care le-o atribuie e diferita de cea pe care o gasesc eu. "Eram o simpla... Citește în continuare →
Imi place sa ma consider o persoana optimista si pozitiva, care incearca mereu sa vada partea plina a paharului, chiar si atunci cand reprezinta doar 1% din volum 🙂 Si cum Bucurestiul e si el un fel de pahar, ma bucur ca un copil mic ori de cate ori descopar un loc diferit, neasteptat intr-un... Citește în continuare →
Am vazut recent foarte multe posturi legate de Șevis, pe diverse bloguri mamicesti. Reviewurile foarte detaliate si premiile puse in joc sunau de departe a reclama platita, dar chiar si asa continutul ei era atractiv si merita investigat. Scurt si la obiect, pentru ca somnul e o prioritate zilele astea: am ajuns si eu in... Citește în continuare →
Incerc de mult sa scriu un mic post despre Club Vila Bran, in care sa ii ridic in slavi despre cat de children friendly sunt. Dar cum parerile de bine apar mai greu pe internet iar parerile de rau apar in secunda 2, o sa sfidez cronologia si o sa scriu astăzi despre vacanta din... Citește în continuare →
Cel mai racoros loc de joaca pentru copii pe care il poti gasi in Bucuresti este fara indoiala cel din parcul Kiseleff. Daca ma insel, astept sa fiu trasa de urechi si corectata, caci vreau sa descopar cat mai multe locuri umbroase in care Olivia sa-si poata consuma energia estivala 🙂 Am ignorat Kiseleff-ul pana... Citește în continuare →
Am mai scris despre acelasi subiect si cu alta ocazie, dar astazi simt nevoia sa revin, pe fondul unei stari destul de pregnante de indignare si dezamagire. Ambele sentimente, provocate de mame. Intotdeauna, in orice context si in orice domeniu, vor exista diferențe de opinie. Ele sunt sarea si piperul lumii in care traim. Vor... Citește în continuare →
Nu sunt vegetariana. Mi-as dori sa fiu, nu ma omor dupa carne, dupa lactate nici atat, totuși mi-e inca greu sa fac acest pas. Olivia insa aproape l-a facut, cu sau fara voia mea. E un copil atipic din punctul meu de vedere, caci scuipa bucatelele de carne pe care le gaseste prin mancare, in... Citește în continuare →
Astazi la micul dejun am savurat o delicatesa vegana, facuta din pacate special pentru Olivia. Spun din pacate pentru ca am pregatit o cantitate mica, ea a dat gata toata crema de "finetti", in timp ce eu m-am multumit sa ling farfuria. Ce-am pus in delicatesa: 1 avocado bine copt 3 lungurite de miere (eu... Citește în continuare →
In ultimii ani am iesit de foarte putine ori in oras intr-un grup exclusiv feminin. Si e pacat, pentru ca astfel de iesiri sunt cu totul altceva decat o bere intre cupluri. Sunt o explozie de sinceritate, de atacuri la adresa subiectelor tabu, de libertate. Vin. Furnizori de iarba. Camin. Colegi de apartament. Piele. Moarte.... Citește în continuare →
În Căsuța Oliviei 