Inertie

Incerc de o buna perioada de timp sa mai scriu ceva nou aici pe blog. Nu pentru altii, ci strict pentru mine, pentru a avea senzatia ca marchez scurgerea timpului cu ceva. Rutina trezit-copil-servici-copil-culcat devine obositoare si apasatoare dupa o perioada, oricat de dulce ar fi copilul si oricat de fericit te-ar face el. Tanjesc dupa niste ore libere, doar pentru mine, in care sa decupez poze, sa lipesc mesaje motivationale pe pereti, sa citesc o carte fara sa-mi pese cum se scurg orele, sa ma incumet sa experimentez reteta unui tort complicat, sa filozofez despre lucruri nepractice si inutile, sa fiu singura cu gândurile mele si sa nu ma simt vinovata ca pierd timpul. E uimitor cum oamenii au capacitatea (clar nu calitatea) de a-si dori mereu un lucru pe care nu il au sau o stare anume, iar cand o obtin devin melancolici gandindu-se cum era inainte.

Cum era inainte? Viata fara copil era, sincer, cam goala. Ma entuziasma jobul, o certificare sau un curs, o vizita intr-o tara noua, un boardgame cu prietenii. Dar parca toate astea deveniseră si ele monotonie, la un momentdat.

Cum e dupa? Solicitant, frumos, ametitor, obositor, satisfacator, deprimant, minunat. E un montagne-russe permanent de emotii. Acum rad cu gura pana la urechi de pizivenchiul care pune in scena „abadaba si cei 7 pitisi”, acum imi adun ultimele rămășițe ale rabdarii, la capatul unei ore intregi in care ma chinui sa o adorm. Olivia e frumoasa, desteapta (sunt sigura ca va fi desteapta), nastrusnica, iubitoare, energica, Foarte energica, neobosita, neadormita 🙂 O iubesc cu fiecare zi mai mult, aceeasi zi in care imi scoate inca un fir de par alb, demonstrandu-mi cum se aplica, in practica, teoria acelor „terrible twos”.

Ce-as face cu timpul meu liber? As mai face un curs pe coursera, as citi niste bloguri tehnice, as citi cartea aia imensa despre istoria romanilor pe care mi-am cumparat-o intr-un moment de nebunie, as picta panzele care ma asteapta prafuite dupa dulap, as scrie texte ironice si amuzante pe blog, as cauta un apartament nou si as replanta florile in alte ghivece. Doamne, ce dorinte mici poti avea cateodata! Ironic.

In weekend am vazut un film, „The irrational mind”. N-a fost cine stie ce, dar plecand de la expresia „specific lui Woody Alan” mi-a reamintit de planul care mi-a trecut candva prin cap (nerealizabil, desigur) de a studia toti marii cinematografiei, vazandu-le toate filmele. Maret plan 🙂

N-am avut inca vreo inspiratie despre ce sa scriu la pagina de About, dar cred ca asta m-ar caracteriza: mereu fac planuri. Liste. Cutiute cu idei. TODO-uri, action item-uri, post-it-uri. Si zau ca le-as face pe toate daca as regasi energia aia pierduta undeva departe. Macar de mi-as da seama unde am pierdut-o, m-as duce sa o caut cu viteza gandului.

Azi a fost o zi tare ciudata. Plina, vesela, trista, cu cate ceva din fiecare. La naiba cu zodia asta duala, oricat as vrea sa nu cred in zodiac, de cate ori ma simt instabila emotional tot pe semnul aerian dau vina. Azi am fost Castor, ma linisteste gandul ca maine voi fi Pollux.