„E greu, e foarte greu cu acest tip de copii, dar cu îndrumarea potrivita sunt copiii care vor schimba lumea”.

Cu acest citat am plecat azi de la seminarul Uraniei Cremene, citat despre un anumit tipar de copil în care am incadrat-o cu foarte mare ușurință și pe Olivia.

Recunoașterea faptului ca e foarte greu a picat la fix. M-am dus acolo cu cearcănele până la genunchi si moralul chiar mai jos de atât, după o noapte nedormită, copil răcit și complet necooperant, o stare de nervozitate asemănătoare unui butoi cu pulbere și un sentiment general că nu știu ce greșesc sau ce aș putea face mai bine în așa fel încât Olivia să fie mai cooperantă, mai docilă, mai liniștită. Pentru ca acum e ca diavolul tasmanian, care trebuie să testeze și să experimenteze absolut orice, fie situații fie limite, lăsând un dezastru în urmă.

Așa că seminarul acesta a picat foarte bine. A fost reminderul potrivit, la momentul potrivit, că fetița mea e unică și că oricât m-aș plânge, o iubesc așa cum este. Problema nu e la ea, ci la mine, la noi, pentru că nu avem încă abilitățile necesare pentru gestionarea acestor situații și emoții la care suntem supuși zi de zi.

Urania e cu siguranță un trainer si un public speaker excelent. Carismatică, pregătita, cu simțul umorului, a electrizat audiența și a făcut să treacă pe nesimțite cele aproape 4 ore. Experienta profesionala de dinainte de seminariile de parenting se vede, atât în calitatea informației cât și a prezentării. E foarte interesant de altfel cum toate tehnicile de personal development sau de coaching care ni se predau in multinationale se transforma dintr-o data in tehnici de parenting, atunci când vârsta”subiectului” și contextul se schimbă. Cheia e faptul că tuturor ne lipsesc niște competențe de comunicare asertivă, și odată ce le căpătăm pe astea ar trebui să ni se deschidă ușile atât in mediul profesional cât și în relația cu copilul nostru.

Nu o să detaliez ce s-a vorbit la seminar, pentru că nu e etic să dau copy-paste unei proprietăți intelectuale. Dar o să îmi permit totuși să povestesc cu ce am plecat eu de acolo. Studiu de caz, să zicem 🙂

Recunosc că aseară mă întrebam, cu oarecare disperare,  „de ce?”. De ce Olivia se comportă așa cum se comporta? Ce fac greșit, ce fac insuficient, ce nevoie nu îi satisfac?

Am aflat astăzi. Un copil (si in egală măsură un adult) ar trei nevoi fundamentale: nevoia de conectare, nevoia de competență și nevoia de control. Aceste nevoi se regăsesc în procente diferite la fiecare dintre noi si distribuția lor conferă unicitate copiilor noștri. Asta răspunde întrebării : cum de x e așa de …, iar al meu e așa de..? Procente diferite, balanțe diferite ale acelorași nevoi teoretice rezultă in comportamente diferite.

De exemplu, eu am plecat de la seminar cu înțelegerea faptului că la Olivia pare să primeze nevoia de competență, de cunoaștere, manifestată prin acea curiozitate și energie neobosită care de cele mai multe ori ne pun capac. Acea combinație de care scriam la început că, după ce reușește să îi doboare pe părinți, ajunge să schimbe lumea 🙂 evident, cu ghidajul corespunzător. Simt că am în brațe un potențial enorm și în același timp o responsabilitate de a-l șlefui frumos și de a nu-l irosi, oricât de greu sau de copleșitor ar fi.

No pressure.

Deși, intre noi fie vorba, nu-mi doresc ca Olivia să schimbe lumea. Oamenii care ajung să faca asta intră în istorie de cele mai multe ori sacrificandu-si fericirea. Eu imi doresc doar să fie fericită cu ea însăși și să fie un om bun.

Revenind, am mai înțeles că un copil cu nevoie mare de cunoaștere va tot încerca să testeze limite și să facă experimente pe cont propriu, în ciuda a ceea ce i se explică logic, pentru că așa își satisface el nevoia. Testând. Și in timp ce nevoia lui principala e satisfăcută, asta ridică la maxim tensiunea parintilor care de cele mai multe ori nu înțeleg de ce copilul nu ascultă si pare ca face totul exact cum i-a fost zis sa nu facă. Și intervine deconectarea. Si desi conectarea nu e o nevoie centrala pentru un astfel de copil, exista si ea undeva la baza si se cere satisfăcută. Așa că noi mai avem de lucrat la capitolul conectare.

Ok, dar cum lucram? Aici intervin tehnicile prezentate de Urania pentru fiecare din cele 3 nevoi, si nu numai. N-o sa iterez prin ele, o sa recomand in schimb participarea la unul din semnariile viitoare. Sunt gratuite, pe baza de programare, si aduc multe informatii utile.

Programul evenimentelor viitoare e aici. Tot acolo se gasesc si doua video-uri scurte despre cum sa-ti inveti copilul sa gestioneze conflictele si sa fie generos.

Mie mi-a placut. Mult. Lista mea de notite e mare, dar nu va ajunge pe blog ci doar pe frigider sub formă de post-it-uri. Sper sa fiu capabilă să aplic cât mai multe din tehnicile prezentate astăzi si sa le culeg si roadele.

Dar mai e mult până departe. Între timp, răbdare și acceptare.