Daca ma intrebi de unde mi-a venit ideea de a scrie pe un blog, n-as gasi un raspuns 100% exact. Cred ca mi-am dorit asta de mult, dinainte sa devin mama. Mi-am dorit asta din momentul in care am inceput sa admir alte bloguri si alte bloggerite, in primul rand pentru talentul de a scrie, pentru mesajele pe care le transmit prin blog (fie ele filozofice, fie ele gastronomice), si nu in ultimul rand pentru TIMPUL pe care il au la dispozitie si pe care il dedica online-ului.
Inainte sa devin mama, impresia de a nu avea timp era cu siguranta un lucru complet fals. Aveam tot timpul din lume, doar ca nu eram constienta de asta. Il risipeam intre maruntisuri si totusi ma plangeam mereu ca 24 de ore nu sunt de ajuns. De cand a aparut Olivia, „lipsa timpului” pe care o acuzam inainte mi se pare un vis indepartat. Acum jonglez cu multi-taskingul, arunc ceva pe foc in timp ce fac ca pisica, apoi fug sa ma ascund dupa perdea. E o provocare mare, care isi atinge maximul de luni pana vineri cand intre 9 si 6 fac prezenta la jobul de zi, dupa care ma indrept spre casa, la jobul numarul 2, pentru a-mi lua in primire maimutica ce ma asteapta cu chiuieli si cu atat de frumosul „ma-ma!”
Si toata ziua imi vin idei. Idei pe care le-as pune in practica imediat, sau pe care le-as asterne pe hartie sau pe blog, dar uite ca prioritatile sunt mereu altele. Copilul trebuie hranit, dezastrul permanent din casa trebuie strans, dupa ce adoarme Bubu parca m-as relaxa vazand un film, si tot asa. Se gasesc altele de facut. Si-atunci ma intreb…. cum reusesc cele care au un blog si copii sa dedice atat de mult timp scrisului? Care e secretul lor? Nu au un job cu program fix? Nu au copii care solicita la fel de mult timp si atentie? Au bunici alaturi care le ajuta cu treburile casei? Poti sa impaci si capra, si varza, si sa te simti si tu implinita ca femeie, mama, sotie si visatoare iremediabila?
Caut niste timp de vanzare. Am inceput sa il caut cu dorinta nobila de a-l dedica blogului, dar pot sa jur ca daca mi-l ofera cineva astazi, as fugi afara cu rolele in picioare 🙂
În Căsuța Oliviei 
Lasă un răspuns