Biblioteca Oliviei, pana la 2 ani

Cartile mi-au fost mereu priene, inca din copilarie cand adoram sa fiu dusa la biblioteca din oras si sa imi aleg cu mare atentie povestile pe care urma sa le iau acasa. Ma bucur ca pitica pare sa-mi mosteneasca pasiunea (stiu, e totusi prematur sa fac astfel de afirmatii) si se arata foarte atrasa de carti. Cred ca nu e niciodata prea devreme pentru a face copilului cunostinta cu lumea povestilor, si cu cu cat mai mult timp petrecut in fata cartilor in detrimentul electronicelor, cu atat mai bine.

Avem mai multe carticele in „mini-biblioteca” noastra, toate ii plac si pe toate ma pune sa i le citesc, dar clar exista niste preferate. Iata topul:

1. Hoinari printre anotimpuri

Am scris despre aceasta colectie, pe larg, aici. Ii rasfoim volumele zi de zi si sunt convinsa ca povestile vor creste si se vor diversifica odata cu copilul. Cu siguranta va fi la fel de actuale si la 3 ani, poate si la 4 ani.

Hoinari printre anotimpuri - in parc
Hoinari printre anotimpuri – in parc

2. Carticele cu animale

Au fost primele carticele ale Oliviei, din ele a invatat diferenta dintre Miau! si Ham!, si inca mi le aduce sa le parcurgem impreuna. Un must-have pentru orice bebelus care face cunostinta cu cartile.

3. Colectia Magic Happy English

Stiu, nu se catalogheaza drept carti, dar locul le e tot in biblioteca 🙂 Si cum obsesia pentru ele continua, isi merita pozitia in top 3.

4. Frumoasa si Bestia

„A fost odata un negustor care avea 3 fete”. Cred ca daca ma trezesti la orice ora din noapte si ma pui sa spun povestea, n-o sa am nicio ezitare, atat de mult am recitat-o. Cartea facea parte din colectia celor cu butoane audio pentru fiecare pagina in parte, dar n-au fost de succes. Mult mai dulce e vorba mamei. De aici a invatat Olivia sa pupe pe cineva ca sa-l trezeasca 🙂 (Mai are si varianta cu tras de nas, ca instrument pentru trezit, dar sa ne concentram pe pupat)

5. 101 dalmatieni

As fi zis ca nu e o carte potrivita pentru copii asa mici, dar uite ca a prins. Probabil datorita ilustratiilor cu catei multi si mici, dar si a povestii din jurul lor. Mai nou spun povestea la culcare, pe intuneric, si o intreb daca isi aminteste, la fiecare pas, ce se intampla in carte. Imi zice plina de convingere „da!”

6. Mami, te iubesc!

E foarte frumos ilustrata si e si cartonata, fara sanse de a fi rupta prea curand. Spune povestea a 4 perechi de mame si puiuti, fiecare intamplare incheindu-se cu cei doi care se duc la culcare imbratisati, dupa ce isi spun „mami, te iubesc!”/”si eu te iubesc!”. Povestioarele sunt scurte si un pic controversate (o analiza interesanta, din perspectiva montessoriana, aici, dar parintele poate citi printre randuri si are puterea de a schimba orice text dupa bunul lui plac. Exista si varianta destinata relatiei tata-fiu, „Tati, te iubesc!”

7. Bobita si buburuza

Exista mai multe carticele cu aceste indragite personaje, eu am volumul cu Bobita si Buburuza la gradinita. N-am crezut ca o sa-i placa, pentru ca actiunea e povestita aproape ca in niste benzi desenate, dar iata ca acele gaze minuscule o atrag si o incanta. Iar textul e plin de mesaje pozitive: sa fim prieteni, sa ne iertam unii pe altii, sa ii ajutam pe ceilalti.

8. Sa avem grija de lucruri

O carticica ieftina, doar 9 lei a costat, dar cu mesaje scumpe. Sa protejam natura, sa reciclam sticle, sa avem grija nu numai de lucruri, dar si de corpul si de sanatatea noastra. Nu e prea complicata pentru un copil de 2 ani, indraznesc sa spun. E o varsta perfecta pentru a-i explica de ce fetita din poze arunca hartiile la cosul de gunoi, sau de ce nu lasa apa sa curga. Nu o sa para ca intelege, dar se vor vedea efectele povestilor, in timp.

9. Nasturel – Don Freeman

Detalii aici

 

nasturel

Update: Intre timp, in biblioteca noastra au mai aparut:

10. Cadou de ziua ta si Ce-ti aduci aminte

11. 20 de povesti de la ferma

12. Masinuta lui Andrei, Trenuletul lui Matei

13. Povestea hipopotamului de plus

Avem si carticele cu povestile clasice – Scufita Rosie, Cenusareasa, Capra cu trei iezi. Ii plac si ele, dar incerc sa ma departez eu cat mai mult de stilul lor. Stiu ca e un curent acum impotriva povestilor cu care am copilarit noi, fiind considerate prea violente. Nu il reneg, dar nici nu as avea pareri atat de extremiste. Mie nu mi-au imprimat porniri violente acele povesti, dovada ca nici macar nu-mi aminteam laturile lor brutale. Dar pe vremea cand am copilarit eu…nu prea erau alte alternative. Acum sunt atat de multe optiuni! De ce sa aleg sa citesc o carte in care capra ii da foc lupului, cand pot sa citesc despre cum copiii opresc apa la chiuveta cand se spala pe dinti, pentru a proteja mediul inconjurator? 🙂

Lectura placuta…. si educativa !

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s