Sotul ma intreba zilele trecute cum de nu am nicio pozitie pe Facebook legata de problema asta „arzatoare” a legii fumatului si de ce nu sustin cauza nefumatorilor si in public.
Challenge accepted. 🙂
Raspunsul e simplu: pentru ca, desi sunt în stare sa ma lupt pana in panzele albe pentru ceva in care cred, evit sa ma bag in războaie inutile si mai ales evit parerile radicale ce pot rani oameni cunoscuti.
In conflictul asta închipuit dintre fumatori si nefumatori, toate argumentele par sa fie doar albe sau negre si fiecare tabara ataca doar „extremele” taberei adverse. De ce? De dragul dramatismului si-a dorintei de a invinge. Ce? Nu stiu, ca doar legea aia nu face rau nimanui.
Pentru mine, lucrurile sunt simple. Urasc tigarile. Trec peste povestea cu sanatatea si ma rezum la faptul ca nu le suport mirosul. Ma deranjează, mi se face rau. Asta nu inseamna ca urasc fumătorii. Am prieteni, colegi, rude care fumeaza, si aceasta alegere a lor nu-mi schimba cu nimic atitudinea sau simpatia fata de ei. Imi place sa cred ca fumatorii „mei” sunt fumători care empatizeaza la randul lor cu alegerea mea de a NU FUMA si imi respecta dorinta de a nu mirosi a tutun.
Totusi, urasc unele atitudini are unor fumatori si m-as bucura sa existe o lege care sa le descurajeze.
Urasc sa mananc si altcineva sa fumeze la aceeasi masa cu mine, fara sa-i pese ca eu inhalez fumul. Desigur, se poate zice ca a fost alegerea mea, din moment ce omul e la aceeasi masa, dar nu – poate fi o cunostinta a unei cunostinte, o intamplare, o locatie aglomerata, etc. Se poate zice ca a fost alegerea mea din moment ce nu mananc intr-o locatie destinata exclusiv nefumatorilor. De acord, numai ca stim cu totii cum e cu separarea saloanelor din restaurante si mai stim ca locurile in care chiar e super aerisit sunt in general cele mai „cu pretentii”, deci mai scumpe. Si din start e o discriminare, nu e corect sa pot manca intr-un spatiu destinat exclusiv nefumatorilor decat daca sunt decis sa plătesc un pret mai mare.
Mai e argumentul cu cluburile. Citesc dezaprobarea unor fumatori care pleacă de la premisa ca parintii vor sa-si duca copilul in club, si de aceea militeaza pentru abolirea fumatului. Neh, eu nu vreau sa imi duc fetita in club. Dar vreau sa ma pot duce eu la petrecerea de Craciun a firmei, sa vin acasa la o ora tarzie si sa nu fie nevoie sa ma spal pe cap in miez de noapte, pentru ca altfel ma culc langa copil si imi duhneste parul a tutungerie. Daca eu nu fac nimic care sa-l oblige pe altul sa se imbaieze noaptea, m-as bucura sa am parte de același respect. O dorinta simpla, cred.
Mai urasc obieceiul de a arunca mucurile de tigara din masina, dupa un semafor stresant. Exista optiuni. Alegerea fumatorului de a arunca tigara pe geam e egala cu alegerea persoanei necivilizate care isi arunca sticla goala de cola, zicand ca oricum si altii fac asta, deci nu mai conteaza un gunoi in plus. Si daca vine vreunul sa spuna ca aci e vorba de libertate, ei bine nu, e vorba de bun simt. Care le lipseste si fumatorilor si nefumatorilor in egala masura, cat timp arunca orice pe jos, din comoditate sau nepasare. Dar, statistic, fumatorii arunca mai des mucuri de tigara decât arunca nefumatorii alte chestii. Si lasand la o parte discursurile ecologiste, o sa ma rezum la un argument simplu, de parinte. Un copil la 1-2 ani are hobby-ul de a lua tot ce vede pe pamant si a baga in gura. Cand iti vezi copilul adunand un muc de tigara din parc si incercand sa-l deguste, nu poti sa nu-l urasti pe cel care l-a aruncat acolo.
In concluzie, sa nu fim exagerati si sa nu împărțim oamenii în buni sau rai in functie de starea plamanilor lor. Dar hai sa ne gandim unii la altii. Dragi fumatori, eu ma gandesc la voi si ma bucur ca puteti fuma in continuare. ( Afara, ok, dar e un detaliu). Și ma astept sa va bucurati si voi pentru mine, atunci când ma voi putea intoarce neafumata din oras. Curand. 🙂
În Căsuța Oliviei 
Lasă un răspuns